8 noiembrie 2009

Nu stiu cum si de ce sa incep.
Mi se intampla lucruri stranii demult, din copilarie. De fapt … cam de cand ma stiu.
Dat fiind faptul ca sunt nebuna, nu ma mira.
Ma surprinde doar ca nu stiu din ce cauza, pentru ce anume se intampla toate acestea. Nu ma “razvratesc” impotriva lor. Insa, ca orice fiinta cu un dram de gandire, ma intreb “de ce?”.
Poate nu vreau sa stiu, poate nu capabila sa inteleg. Poate nu am acel nivel de comprehensiune (mentala, energetica, sufleteasca, cerebrala etc.) …

8 noiembrie
Sarbatoare mare. Zi de Duminica.
Pe scurt: trezit pe la 6-7 dimineata; igienizare, mic dejun, verificat una alta pe computer; culcat din nou, somn.
Orele 11:29 primesc un apel. Vorbesc la telefon, inchid, ma indrept spre camera in care se afla biroul, biblioteca, computer.
Geamul este mereu intredeschis, draperiile mereu lasate pana la jumatate pentru ca lucrez si noaptea uneori.
Deschid usa. Vad si aud miscarile si zgomotul produse de o vrabie care a intrat in camera.
(fac o paranteza: oriunde m-as muta, in orice locuinta, eu pun mancare pentru pasarele: vrabii, pitigoi, porumbei, turturele /// imi place sa le aud vocile in fiecare zi si stiu ca acolo unde ele sunt prezente, pomii sunt curatati si sanatosi; plus ca nu intra atatea ganganii in casa: furnici, paianjeni, muste /// sunt adevarati sanitari ai mediului, iar mediul incojurator prinde viata datorita lor /// as adauga – pe unii poti sa-i inveti sa iubeasca natura iar acestia o vor respecta, fara sa simta atasamentul fata de ea; altii asa se nasc, iubind-o! /// eu apartin celor din urma, iar parintii mei la fel)
Asa ca … am pasarele si pe balcon, nu doar in cap.

In timpul in care eu deschideam usa, ea a facut un zbor scurt in fata geamului iar apoi de la geam spre biblioteca si inapoi, izbindu-se de geam. A cazut pe podea. Am auzit o bufnitura puternica. Atunci am simtit ca zgomotul “nu suna a bine”.

Am inchis usa si m-am indreptat spre alta camera sa iau un prosop usor ca sa o prind, cu intentia de a-i reda zborul. Le cunosc si stiu cum se zbat. Nu vroiam sa o ranesc si nici sa ma raneasca.

Am revenit in camera anterioara. Ma indrept spre geam si privesc spre podea. Statea intinsa, nemiscata, fara suflare.
Mai mult ca sigur ca s-a lovit atat de tare de geam incat si-a fracturat gatul.
Am luat-o in palma si am inceput sa plang.
Nu mai sunt copil, dar nu cred ca vreo fiinta umana ar fi ramas impasibila in fata unei astfel de intamplari, daca i s-ar fi produs personal.
Copil prost ce sunt … am incercat sa apas cu degetele pieptul firav, moale si cald inca. Poate-poate …
Desi stiam ca nimic nu se mai poate face. Stiam din momentul in care am auzit izbitura.

Partea mai stranie este ca am visat acum cateva zile ca imi va intra o pasare (pitigoi) in incapere, iar eu o voi tine in maini si (in vis) nu s-a mai intamplat sa ii dau drumul pentru ca m-am trezit. Urma, aveam intentia sa o las sa-si ia din nou zborul. Dar … visul nu se terminase… Decat ca o tineam in mana. Parea vie, nicidecum moarta.

Care sunt sansele ca toate acestea sa se produca in viitorul apropiat? (cateva zile distanta)
Care sunt sansele ca pasarea sa moara in timp ce o privesc. Nu am gasit-o moarta. Am vazut-o murind. Am asistat la clipa in care s-a produs moartea.
Care sunt sansele ca acestea sa se produca intr-o zi de sarbatoare a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil?

S-a intamplat … ca si cum ar fi trebuit sa se intample, am fost trezita la o anumita ora, de o anumita persoana ce mi-a comunicat la telefon ca are un drum mai lung de facut (a revenit cu bine); s-a intamplat ca si cum eu ar fi trebuit sa privesc acea pasare cum moare. Totul s-a intamplat cand si in timp ce deschideam usa. Nu inainte, nu dupa.

Acum vreo 3-4 ani citisem niste articole. Am recautat site-ul.
http://www.lumeaingerilor.ro/ArhanghelulMihail/tabid/134/Default.aspx
http://www.lumeaingerilor.ro/ArhanghelGabriel/tabid/655/Default.aspx

Veti gasi doua pasaje interesante. Printre care:
Despre Mihail (luptator) “Uneori, se vorbeste despre el ca fiind binevoitorul Inger al Mortii, care ne conduce catre eliberare si nemurire.”
Despre Gabriel (mesager) “[…] ne permite sa discernem adevarul in situatiile in care avem mai multe optiuni care par sa fie la fel de juste.”

Oarecum interesanta este ora 11 (poate fi luna noiembrie). Nu stiu se sa spun despre minute (29). Atat ca suma lor este tot cifra 11. Iar daca adaugam doua zerouri, echivaleaza cu anul curent.

Sa se intample ceva pe data de 29 noiembrie 2009?!
Daca voi fi in viata, va voi relata. Asta, daca e legat de viata mea personala si a celor din jurul meu. Alte mondenitati se vor intampla cu siguranta. Oricum privim! Data de 29.11.2009 este una care “atrage atentia” celor care au pitici pe creier legat de numerologie. Zi de zi se intampla ceva in lumea larga; nu vad cum ar scapa acea zi ca atunci sa nu se intample nimic.

Sigur ca primul gand (al oricarui om) este ideea de prevestire a decesului cuiva din familie.
Daca se va intampla asa ceva, am retineri in a atribui acestui evenimet acea idee. Pentru ca am persoane in varsta in cadrul familiei care pot muri oricand. E ceva de asteptat. Nu am visat vreodata evenimente care sunt firesti spre a se intampla.

Ca sa descriu mai bine un astfel de vis am sa fac o comparatie. In vis vad pe cineva, apropiat mie, care primeste flori ce traiesc doar in zona ecuatoriala si nu se comercializeaza la noi in tara. Da, se poate intampla. Nu e imposibil. Dar care e probabilitatea? Mica! Si totusi, dupa un astfel de vis al meu, sigur intamplarea va avea loc.

Nu ma cosider unica, geniala, mirfica, mega-giga-ultra importanta.
Sunt doar un om simplu caruia i se intampla ciudatenii (conform nomenclaturii utilizate de populatia majoritara a planetei care e considerata “normala”).
Sunt ferm convinsa ca nu sunt singura. Si nu consider ca aceste intamplari-evenimente ma fac deosebita pe mine sau pe altii asemena mie.
Fiecare primeste sau nu ceva in viata. Eu asta am si cu asta trebuie sa traiesc.

Nu stiu daca e corect sa le numesc premonitii. Nu stiu daca trebuie facut ceva contra sau nu. Daca sunt pre(inainte)monitii, teoretic, ele au rolul de a preveni. Totusi, mie doar mi se intampla. Chiar si pana acuma: visele sunt simple, intamplari firesti umane; apoi, la scurt timp se intampla exact ca si in vis sau cu mici alteratii. In fractiunea de timp in care se petrec acestea, eu nu simt nevoia sa fac ceva. Nici pro si nici contra, decat sa asist. (probabil, din acest motiv, cand am auzit sunetul mortii acelei pasari nu am mers imediat “la funeralii” – adica sa o privesc moarta; sa privesc faptul implinit cu toate ca stiam ca asa este – ci, “instinctiv” am vrut sa fac ceva cu care sa o salvez)

Ceea ce nu pot sa imi dau seama este din ce motiv mi se intampla mie. Cu ce scop?
Nu le consider nici bune si nici rele. Ci doar … Sunt! Ele exista!
Trebuie sa existe vreun motiv pentru care unii dintre noi “beneficiaza” de asa ceva. Asa ar fi logic.

Poate voi afla, poate ca nu …
Chiar si pana atunci raman aceeasi nebuna. Suna a leit-motiv (cuvantul nebuna). Sa schimb: lunatica?! Ehe! Faza lunii azi este de 62% in descrestere. Cifra care ma baga-n alte similitudini numerice. LOL

Recitind acest pasaj (*) ma gandesc, acum, ca mai toate “visele” erau legate de moarte ci, in mod indirect, de persoane si calatorii, locuri mai mult sau mai putin indepartate; despartiri, distantari dar nu de genul telenovelas-muchacios-gratzielas etc.
Si totusi! Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu, sa intuiesc, sa mi se arate calatoriile altora?

P.S. Nu cred ca visele mele sunt legate de moarte. De fapt, cu morti viseaza sora mea. Nu yo! :D
Suntem o familie faina!!! Ha-ha-ha! Nu-i asa?!
Daca va povestesc si despre tata … E clara treaba!