Lumanari albe, simple …

De obicei nu ma ocup de aprovizionari marunte, doar cand e ceva in neregula.
In cazul acesta “neregula” a fost determinata de lipsa lumanarilor albe pe piata.
Vine tipul insarcinat cu acestea si-mi zice ca, desi a cautat in tot orasul, nu a gasit. Variante scumpe ca si pret ar fi, dar clientii nu vor sa plateasca atata.
Boooonnnnn…..
Ia Petra masina si da o tura prin oras. Nu am gasit nicaieri ceva asemanator cu ce vroiam. Doar colorate.

Faza ciudata am patit-o cu o vanzatoare zeloasa.
Incepand cu primul pas, pe care l-am facut pasind in incinta magazinului, totul parea iesit din comun.
M-a primit o domnisoara la vreo 20 de ani, excesiv de amabila. M-a salutat, dupa care nu s-a mai dezlipit de mine.
Nu aratam prost imbracata sa zici ca se tinea scai dupa mine pentru a nu fura ceva.
In linii mari ii explic cum si pentru ce am venit la ei.
Cu entuziasm maxim pe figura si in atitudinea ei, imi prezinta toate tipurile de lumanari: de la cele groase pana la cele subtiri, de la cele galbene pana la cele negre, de la globulare, cilindrice, dichisite, modelate, la conice. Tot!
Culmea! Eu specificasem ca vreau albe.
Ea: “Alta culoare nu doriti”
Eu (cu indulgenta si intelegere fatza de o vanzatoare care vrea sa-si vanda marfa): “Nu.”
Ea: “Ce forma ati dori sa aiba?”
Eu: “albe standard simple, lungime aproximativ 10cm, diametru 1-2cm ”
Ea: “O clipa va rog sa asteptati, am sa caut.”
(Oho! Uite, ca incepe lumea sa se civilizeze, imi zic eu. Nu te arunca din magazin, ci se intereseaza de cererile primite.)
Revine cu un teanc de lumnari, subtiri e drept, dar rosii.
Ii spun ca e buna dimensiunea dar ….culoaareeeaaaa…. Culoare e potrivita pentru orgii sexuale.
Pleaca putin. Revine cu un stoc de lumanari albe, dar …mari, ca si pentru nunta.
Din nou, ii explic ca sunt pentru inmormantare.
Ea: “Se pot taia pe bucati.”
Eu: “Nu va suparati! Nu am de gand sa-mi petrec jumate de zi cu ciopartirea unor lumanari pentru cununii.”
Ridica din umeri … Da o fuga in depozit si revine cu lumanari negre de forma conica.
Eu (putin nelinistita): “Domnitsa! Ceremonia va fi de inhumare si nu ocultism. Cum am sa explic eu apartinatorilor, care-si ingroapa soacra decedata, ca nu am decat lumanari negre si alea de o forma dubioasa?”
Ea (probabil, facand legatura intre cererile mele si imbracamintea neagra pe care o purtam): “Nu sunteti dvs. apartinatoarea?”.
Eu: “Nu! Eu organizez inmormantarea! Detin o firma care se ocupa cu asa ceva.”
Ea: “Aaaaaaaaa. De ce nu spuneti asaaaa. Pai …nu avem ce va trebuie.”
Multumesc, salut si dau sa plec. Vanzatoarea se scuza si isi inclina trunchiul spre mine spunand soptit: “am crezut ca sunteti vreo vaduva-neagra (accentuand atributul, in timp ce imi face un semn cu ochiul) si firma e doar undercover”.
Mi-am tras pe fatza un rictus de se vedeau pana si ultimii molari, miscam capul leganat dinspre stanga spre dreapta si inapoi in semn de “nu” si am plecat val-vartej.

Ajunsa la firma, in intampinare, soseste aprovizionerul meu cu tigara-n coltul gurii.
In coltul opus al gurii ranjea de toti dracii. “Noah, sefa, ati gasit? Ha, Ha, Ha!”
“Nu … Dar, de vei avea vreodata nevoie de lumanari pentru bagat in fund, deoarece vagin nu ai, sau pentru practici gen ku klux klan sa-mi spui. Caci stiu exact unde trebuie sa te trimit. Bonus primesti o domnitsa sexy si ucigatoare la propriu.”
Pe urma, le-am povestit si celorlalti ce am patit in cautarea mea. S-au amuzat, dar eu …si acuma ma rog sa nu fie, pe viitor, domnitsa aia viitoare clienta. Nu vreau sa-mi imaginez la ce va trebui sa ma astept din partea sa …