Cu sau fara voia voastra … as continua calvarul.
Am lipsit de la terapia prin scris deoarece am avut pneumonie. Se spune ca doar cei “dieshtepti” racesc vara. Mda, s-ar putea… Si nebunii – as adauga eu.
Dupa ce am trecut pe la medic am primit prescriptia: cateva hapuri si injectii. Trimit pe cineva sa mi le cumpere de la farmacie. Apoi, instiintez sectia de la Ospiciu ca am si alte baiuri, nu doar la “etaj”. Buuun! Sefu` sectiei mi-a comunicat pe un ton ferm ca nu se poate sa raman fara supraveghere psihiatrica. Avand ca si indicatii – repaus la pat – exista posibilitatea sa recidivez.
Asa ca, ii trazneste o idee geni(t)ala. Sa trimita o asistenta, zilnic daca tot am tratament cu injectii, care sa mi le aplice, astfel voi fi si in atentia lor. A zis ca face el cumva si gaseste una disponibila.
Bucurie mare pe capul meu! Nu mai trebuie sa caut eu pe cineva.
A doua zi dimineata. Ora 7.45 fix, suna cineva la usa. Deschid!
Heh! Ce credeati? Ca va voi povesti cum a venit namila de femeie? Asa cum scrie la cartile horror? Neah!
Frumusete de blondina. Oameni buni! Frumusete de femeie blonda naturala, zambitoare, amabila …alea-alea. Avea doi ochi negri stralucitori si jucausi, corpul gratios, pielea alba. Nu stiu daca are si ceva in cap, da` nu mai conteaza. Ca s-a facut curent cand am deschis usa apartamentului si mi-a cazut falca lovindu-se de prag. Clanta usii imi tremura in mana. Iar mana mea era rece si tremura cu clanta cu tot.
Ea: - Va este frica de injectii? – cu zambetul acela frumos si vocea de vis.
Eu: - Hî?
Ea (mai putin zambitoare): - Pot sa intru? Mai am si alte tratamente de facut.
Eu: Îhî…
Schitez un gest, sa pofteasca inauntru. Ma pregatesc sa…. (nu, nu povesetesc bine)
Ea (!!!) imi spune ce sa fac si eu execut intocmai si la timp. Imi face injectia. Manuta fina. Nu am simtit, deloc, nici cand a introdus acul, nici serul; raman latita in pat. Imi spune ca pot sa ma ridic, sa ma imbrac. Incerc sa bagui ceva, iar ea imi spune. “Stiti?! Nu pareti sa aveti probleme psihiatrice. Sunteti calma, observ ca perceptia verbala este corespunzatoare ….etc. (urmeaza insiruiea de termeni medicali).
La care …eu – brusc, zambet cracit pe fatza, ochii paralizati spre ea - ca si personajele din desenele animate.
Ea … putin dezamagita: “Hm! Totusi, cred ca m-am inselat.”
Colturile gurii mi-au coborat dramatic, si pleoapele au cazut cu zgomot. Nu pe podea! Insa, destul de marcant, incat sa-mi spuna cu vocea-i suava: “nu disperati, va fi bine” alaturi de un zambet compatimitor.
Aproape la fel au decurs si urmatoarele zile. Cu mici mari exceptii. Am avut grija sa mut pragul, in locul acestuia sa pun ceva mai moale pe care sa-mi cada falca. Am incercat sa ma redresez verbal. In loc “Hî?”, “Îhî…” am spus “Hă?” si “Aha”. Inainte de a veni ea, dimineata ma trezeam ca sa imi ung buzele cu apa cu zahar. Sa stea lipite, pentru a nu mai avea ranjete pe figura. Ma gandeam ca poate ma mai interneaza, la naiba inc-odata, cu recidiva grava, ca nu mai scap in veci.
Cum sa explic eu la doctoru` sef ca starea mea se datoreaza ei. Or sa-mi puna in carca si deviatii ale comportamentului sexual.
Vedeti voi, ca si in societate asemenea orientari nu sunt bine privite.
Am sa va ofer o poza a ei. Draguta de ea, mi-a aratat unde lucreaza si ...de ce doar ea a fost disponibila pentru tratamentul meu.
Am lipsit de la terapia prin scris deoarece am avut pneumonie. Se spune ca doar cei “dieshtepti” racesc vara. Mda, s-ar putea… Si nebunii – as adauga eu.
Dupa ce am trecut pe la medic am primit prescriptia: cateva hapuri si injectii. Trimit pe cineva sa mi le cumpere de la farmacie. Apoi, instiintez sectia de la Ospiciu ca am si alte baiuri, nu doar la “etaj”. Buuun! Sefu` sectiei mi-a comunicat pe un ton ferm ca nu se poate sa raman fara supraveghere psihiatrica. Avand ca si indicatii – repaus la pat – exista posibilitatea sa recidivez.
Asa ca, ii trazneste o idee geni(t)ala. Sa trimita o asistenta, zilnic daca tot am tratament cu injectii, care sa mi le aplice, astfel voi fi si in atentia lor. A zis ca face el cumva si gaseste una disponibila.
Bucurie mare pe capul meu! Nu mai trebuie sa caut eu pe cineva.
A doua zi dimineata. Ora 7.45 fix, suna cineva la usa. Deschid!
Heh! Ce credeati? Ca va voi povesti cum a venit namila de femeie? Asa cum scrie la cartile horror? Neah!
Frumusete de blondina. Oameni buni! Frumusete de femeie blonda naturala, zambitoare, amabila …alea-alea. Avea doi ochi negri stralucitori si jucausi, corpul gratios, pielea alba. Nu stiu daca are si ceva in cap, da` nu mai conteaza. Ca s-a facut curent cand am deschis usa apartamentului si mi-a cazut falca lovindu-se de prag. Clanta usii imi tremura in mana. Iar mana mea era rece si tremura cu clanta cu tot.
Ea: - Va este frica de injectii? – cu zambetul acela frumos si vocea de vis.
Eu: - Hî?
Ea (mai putin zambitoare): - Pot sa intru? Mai am si alte tratamente de facut.
Eu: Îhî…
Schitez un gest, sa pofteasca inauntru. Ma pregatesc sa…. (nu, nu povesetesc bine)
Ea (!!!) imi spune ce sa fac si eu execut intocmai si la timp. Imi face injectia. Manuta fina. Nu am simtit, deloc, nici cand a introdus acul, nici serul; raman latita in pat. Imi spune ca pot sa ma ridic, sa ma imbrac. Incerc sa bagui ceva, iar ea imi spune. “Stiti?! Nu pareti sa aveti probleme psihiatrice. Sunteti calma, observ ca perceptia verbala este corespunzatoare ….etc. (urmeaza insiruiea de termeni medicali).
La care …eu – brusc, zambet cracit pe fatza, ochii paralizati spre ea - ca si personajele din desenele animate.
Ea … putin dezamagita: “Hm! Totusi, cred ca m-am inselat.”
Colturile gurii mi-au coborat dramatic, si pleoapele au cazut cu zgomot. Nu pe podea! Insa, destul de marcant, incat sa-mi spuna cu vocea-i suava: “nu disperati, va fi bine” alaturi de un zambet compatimitor.
Aproape la fel au decurs si urmatoarele zile. Cu mici mari exceptii. Am avut grija sa mut pragul, in locul acestuia sa pun ceva mai moale pe care sa-mi cada falca. Am incercat sa ma redresez verbal. In loc “Hî?”, “Îhî…” am spus “Hă?” si “Aha”. Inainte de a veni ea, dimineata ma trezeam ca sa imi ung buzele cu apa cu zahar. Sa stea lipite, pentru a nu mai avea ranjete pe figura. Ma gandeam ca poate ma mai interneaza, la naiba inc-odata, cu recidiva grava, ca nu mai scap in veci.
Cum sa explic eu la doctoru` sef ca starea mea se datoreaza ei. Or sa-mi puna in carca si deviatii ale comportamentului sexual.
Vedeti voi, ca si in societate asemenea orientari nu sunt bine privite.
Am sa va ofer o poza a ei. Draguta de ea, mi-a aratat unde lucreaza si ...de ce doar ea a fost disponibila pentru tratamentul meu.
