Numarul de ordine, va rog! Urmatorul!

Ieri am primit un pachet de tigari. De fapt, mi-a fost adus pachetul si trantit cu voiciune pe birou.
“Uite, ce am gasit! Au aparut noile pachete de tigari cu poze macabre.”
Am stat vreo 5 minute, timp in care am intors pachetul pe toate partile, dupa care l-am scanat.

Nu fac reclama la tigari, decat exemplific.
Pachetul are culoarea verde deoarece este un Pall Mall Mentolat.
Interesante sunt urmatoarele.
Multa lume afirma ca Lucky Strike este o marca de tigari “tari”, mai ceva ca restul.
Eu, totusi, nu cred ca e din cauza tutunului ci … datorita celorlalte “componente”.
Astfel, dupa cum este inscriptionat in patratelul negru de pe latura ingusta, jos:
1 pachet Pall Mall contine 7 mg Gudron, Nicotina 0.6 mg, Monoxid de carbon 8 mg
1 pachet de Lucky Strike contine 10 mg Gudron, Nicotina 0.8 mg, Monoxid de carbon 10 mg

Eu intelesesem ca, o tigara/trabuc “tare” (!) ar insemna o concentratie mai mare de tutun. Iote, ca nu e asa. Am mai invatat ceva.

Ceea ce ma amuza, sunt pozele.
Discutand cu unii, altii despre acest aspect s-au afirmat:
~ cine doreste sa se lase de fumat, oricum o va face;
~ altii nu vor sa li se impuna - prin aceasta metoda “pictoriala” - renuntarea la acest obicei; iar daca se vor lasa, isi doresc asta ca o intentie proprie, de buna voie si nesilita de nimeni;
~ nefumatorii sau cei care s-au lasat de acest “sport” afirma ca este o slabiciune a individului si considera pozele ca fiind utile;
~ marea majoritate a fumatorilor nu sunt influentati de vederea acestora;
~ s-a adus in discutie cresterea pretului prin majorarea accizelor, care in opinia mea nu va face decat sa incurajeze contrabanda;

Stau in cumpana …sa-i sun / sa nu-i sun… pe cei de la companiile producatoare de tigarete …
Daca tot vor jpeg-uri, ii sponzorizez eu cu niste poze reprezentative. La vederea lor, va face infarct pana si cei care le incadreaza pe pachetul de tigari.

Din cate vad eu pe biletul agatat de degetul “fostului presupus fumator” sunt inscriptionate numere.
Oare, cu proxima ocazie o sa afiseze numele castigatoare de la Loto?
Who is the winner?
Next, please!

(…de rasul cailor)

La mijlocul vaii …
Hop! Se opreste dricul.
Nu dragilor, nu a cazut sicriu-n apa.
Vine popa din urma gafaind, saracul: “trebuie sa citesc ….”
Asadar, stam in mijlocul apei cu rotile dricului inmuiate bine in parau, oamenii suiti pe pietre ca niste cocostarci, popa ud pana la glezne. Igrasia urca tot mai hotarata spre genunchi. Heh! Fericit popa. Straie negre pe caldura asta nu e gluma, dar macar sunt ude. Ii mai tin de racoare. Mai lipsea sa se joace copii cu pietrele in apa. Nu au facut asta, tinuti fiind de catre parintii.
In schimb, nu a oprit, nici nu avea cum, nimeni … caii.
V-am spus ca erau doi, de tractiune grea, frumosi, negri, coama bine ingrijita, si …copite cat o tigaie.
Fiecare si-a gasit copita preferata cu care, probabil pentru a se racori finutz de altfel, sa dea prin apa … apa ce ajunsese toata pe mine.
Nu vroiam sa devin centrul atentiei, sarind pentru a schimba piatra pe care faceam echilibristica, in linistea ce s-a lasat in timpul ceremoniei. Asadar, am stat cuminte.
As fi putut afirma ca … ajungeam de rasul cailor: Alunecand pe-o raza / dand cu curu`-n balta.

Cine trece-n valea seaca …?!

Raspuns: Dricul.

Ca sa vedeti si voi ce munca depune Charon.
Inmormantare traditionala cu funeralii obisnuite, ceva mai vechi, cortegiul funeral insoteste pe ultimul drum decedatul/a asezat in sicriu; acesta fiind purtat de un dric tras de cai, doi la numar, negri.
Asupra ceea ce nu m-am informat eu destul de bine a fost drumul spre cimitir. Mai bine zis ar fi fost utila o cartografiere a intregului judet. Nu mizati pe GPRS! Pe unde am ajuns noi, de abia pasarea daca umbla, ca satelitul se pierde.
Stiam unde este parcela, locul de groapa. Nu as fi participat asa de intens dar a fost vorba de o situatie inedita pentru mine: dricul. Ceea ce veti intalni destul de rar in zilele noastre. Nimic rau de zis. Serviciile au fost platite prompt iar noi am asigurat tot pentru ce s-a platit.
Toate bune si frumoase … pana …
Cineva a exclamat: “Tulai, ce i-o placut la padureee !!!
Doainggg! Buf! - singurele exclamatii ce se auzeau in mintea mea.
“Ce i-o fi placut la tanti-n padure?”
Sa-nu-care-cumva-sa-credeti ca am intrebat.

Din nou, cu voce mai stridenta: “Tulai, ce i-o placut la padureee !!!
Altii: “Ca bine zici maica!”

Stiti ce face mutu (nu ala cu fotbalu’) cand incepe sa vorbeasca? Intreaba!
Adecatelea io: - “Ce inseamna asta, vreun obicei?” (am intrebat intr-un mod idiot, ca sa nu ma pufneasca rasul la gandul ce i-ar fi placut asa de mult prin padure la o varsta venerabila)

Am primit si lamuririle de rigoare pe drumul spre cimitir, ce duce – pe ocolite – prin padure !!!
S-a hotarat, aproape supus la vot, sa fie petrecuta prin padure.
Drumul forestier era in buna stare. Asadar, ince-incet, dai prin padure, pe jos. Distanta nu era asa de mare, cu asta m-au si fraierit.
“Haideti, sa o petrecem asa cum i-ar fi placut si ei.” (de parca ar fi intrebat-o cineva pe defuncta)
“Nu e mai rau drumul pe acolo?” - intreb eu.
“Nu maica, e si mai scurtuz, doar o vale trebuie sa trecem.”
“O ce?”
“O vale maica, dar e mica si seaca. Amu` pe vremea asta e uscat ca desertu`, maica.”
“Bine, tanti!” – ce mai era sa spun, ca doar nu era drumu’ meu.

Privesc spre copilul (barbat in toata firea) defunctei sa-l intreb ce va face, totusi este matusa lui. Vorbea de zor la telefon: “Da, guritza mea ajung pe la noua seara, nu fa nimic, aduc eu. Nu guritza. Da, guritza mea.”
Il trag de maneca: “Tu nu vezi ce vor sa faca astia? S-o petreaca prin padure…”
“S-o duca! Cel putin e mai scurt drumul.”
Intr-un fel, m-am bucurat: caldura e mare, asa mergem prin loc umbrit, ajungem mai repede spre locul de veci. Unde mai pui ca “fericeste” decedata.

Pornim. Langa mine se strecoara o bunicuta, vesela si bine dispusa.
Sa stiti, e dreapta vorba aia in care se spune ca la o anumita varsta omul se impaca cu sfarsitul pe acest pamant.
Incepe sa-mi vorbeasca. “Asculta maica! Te vad mirata oleaca. Noh, hai sa povestim c-ajungem imediatu`. La maicutza noastra, placutu-i-a sa marga prin padure dupa surcele. O fo` ea batrana da` si-aducea singura de pus pe foc. Si n-o fo` beteaga de cand ii. Si o mai dus si pa la altii mai betegosi. La lele Floare cand i-o fo` rupt picioru-n doua, ca s-o suit in pod dupa fan. Degeaba i-o zisu` barbatu` ca mer`e el. Noh, da`poi, ase-s muierile, vanjoase pa la noi. Si-aducea si fragi la nepoti si ciuperci cand le-o fo` vremea. Noh, dar nu de alea bolunde. Ca altfel ne petrecea ea amu` pa noi.”

Povestind asa, ajungem la …vale.
Conform spuselor ar fi trebuit sa fie seaca.
Da` de unde …!!!
“Tulaaai, ca i-or dat drumul la baraj. Costicaaaaaa!!! De ce n-ai zisu` nimic la lumeeee?”
Costica fiind padurarul.
“Noh, d-apoi, de nu m-o intrebatu` nime.”
Apa nu era mare, se putea trece calcand de pe o piatra pe alta. (femeile tinere, pe tocuri, bine-nteles, ca doar vara nu o sa incalte bocanci sau adidasi, papuci de casa cu atat mai putin)

14.07.2008

Trei cruci şi toate trei …

Nu, nu doresc sa vorbesc despre cele trei cu referinţă spre răstignire.

Peste 7 mări şi 7 ţări …

Priviţi-vă palma!
Da, aşa cu atenţie, cea stângă vă rog.
Ce vedeţi, ce observaţi?
Nimic?!
Şi de ce, mă rog, vă miraţi?
Acolo ar trebui sa fiţi fiecare dintre voi/noi câte puţin, măcar.

Atunci când daţi mâna cu cineva. De ce o faceţi? Aşa, de dragul comportamentului social?
Aşa v-a învaţat mama şi tata ori aţi văzut de mici copii că “aşa se procedează”?

Ascultaţi jocul de cuvinte: a strânge (a acumula, a aduna - a lua spre tine), a oferi (a acorda, a dona, a da de la tine) - mâna - a da si a primi, a înzestra cu “ceva”.
Când strângi mâna unui om, oferi puţin din tine şi primeşti puţin din celălalt, fie vrei, fie nu.
Modul în care efectuezi gestul denota multe. Poţi cunoaşte o parte din firea omului după cum “dă mâna”, cum salută. Insă, nu îl simţi aşa decât cu mintea, datorită imaginii formate din articolele citite despre acest gest.

Undeva, departe, cu şi din “sine” poartă o fărâmă şi în palmă.
Aceea să o primiţi. Nu stiţi cum? Veţi învăţa!
Lăsaţi deoparte ce aţi lecturat despre bioenergie, transfer de substanţe, chiropractica şi-alte asemenea. Priviţi, de data asta cu “alţi ochi” spre palma voastră. Pentru că omul nu este doar una sau alta.


PeŞte mări şi ţări …
De 7 palme late,
Sunt 3 cruci,
Şi-ale voastre destine uitate.

Îţi mai AmiNTEşti?! ;-)
Pe tine ce te mână ?

Secera si Ciocanul Rusesc vs Tarnacopul Romanesc

I: Ce iti intra pe o ureche, iese pe cealalta si-ti ramane si-n cap?
R: Tarnacopul.

Am citit aceasta gluma recent. Am ras cu pofta, amuzament ce-a revenit brusc atunci cand a sosit un client lovit, chiar cu un tarnacop, in cap. In timp ce sapau un sant, impreuna cu cuscrul sau, s-a intamplat sa nu se nimereasca ritmul coordonarii si … Poc! la asta-n teasta, de fapt in ureche … deoarece, probabil auzind vajaitura, si-a rasucit gatul sa privesca prin coltul ochiului.
Nu va mirati. Este si asta un mod de a muri.
Ideea era ca apartinatorii vroiau funeralii cu sicriul deschis.
Nu zau! (mi-a trecut prin cap sa-i chestionez: de nu vor si sicriu din cristal cu cei sapte pitici insotitori ?!?!)
M-am limitat doar sa-i intreb, simplu, pentru ce vor asa ceva?
Ca si raspuns am primit motive in genul:
…unii nu l-au vazut demult (hmm, si oare se bucura sa-l vada asa cu capul zob? vor sa-l stie sigur mort? sau doar de felul in care si-a gasit sfarsitul?)
…sa-l poata plange sotia (il poate plange si fara sa-l vada cu creierii zburati – zic yo; apoi, dupa cum arata dama cred ca vroia sa se asigure ca nu mai vine inapoi)
…ca asa sunt obiceiurile (mda, probabil pe la voi – ma gandesc eu; sa speriati pe toti, ca si in familiile mafiote, sa dea igzemplu` la dusmani)

Incerc sa explic ca la noi nu se poate face mare lucru. In Rusia, se practica operatiile estetice ale fetzei post mortem. Exista medici care se specializeaza pe asa ceva. Sa stiti ca e logic!
Din motiv ce nu mai ai “loc” de altii intr-o clinica de chirurgie plastica si reparatorie, cauti altundeva de lucru. Iar Mafia Ruseasca plateste mult prea bine aceste servicii. Stiti vorba aia: “si banii lor circula”. Astfel de proceduri sunt scumpe rau de tot.

Aceasta “moda” a aparut dupa ce s-a destramat URSS. Tarile “foste” au trimis catre tara muma, toti ofiterii rusi si toate trupele aflate in diferite unitati militare. Apoi, in Rusia s-au format si inchegat mai multe grupari mafiote. Doar nu credeati ca rusii trimisi acasa isi vor cumpara o bucatica de pamant la care sa dea cu sapaliga?!
Era de asteptat sa inceapa si lupta intre aceste grupari pentru teritoriu, pentru suprematie, dealeri. Cand era ucis vreun membru mai important nu se ingaduia a se ingropa cu gloante-n cap, sangerari, vanatai, orbite goale, falci dislocate s.a.m.d.
Asa a inceput “reinventarea” modalitatilor de a inhuma un om.

Pe urma, si-au dorit imbalsamare prin metode efectuate asupra lui Lenin. Tinerea in buna stare a acestuia costa enorm. De unde credeti ca proveneau banii, ani de-a randul, cand Rusia nu avea buget pentru cetatenii sai vii? Cei care lucrau in Mausoleu, incetul cu incetul, pentru diferite sume erau “inchiriati” de grupari sa serveasca Patria Mama.

Deocamdata …doar atat …
Mai mult nu avem voie sa stim.