Covorul este covor iar sangele Sange

Astazi este o zi de Sambata.
Mi-am adus aminte de o intamplare ce s-a petrecut tot intr-o a sasea zi a unei saptamani trecute.
Am ramas fara cuie. Figurativ vorbind, adica tigari. Nu m-am referit la piroane pentru coparsheu.
Imbrac ceva, cobor din apartament si ies prin spatele blocului. Ajung in dreptul garajelor, unde sa afla si cateva leagane pentru copii, cadre de fier pentru a bate covorul. Acolo statea o doamna care-si curata persanul.
Ajung la capatul aleii, de acolo trec drumul (bine-nteles ca nu regulamentar) si ajung la magazin.
Cer doua pachete din ce se afla pe raft si revin spre apartament, pe aceeasi cale.
La intoarcere s-a nimerit sa coboare si “amica” doamnei harnice. Insa, prietena a iesit doar cu pudelul si … nu se putea altfel … cu pretioase indicatii. De parca tipa, dupa ce ca statea aplecata si zorea de colo-colo sa termine mai repede, ar fi avut nevoie si de latratul celeilalte. Adica, de hau-hau-ul prietenei, deoarece cateaua era cuminte. Aparent!

Cand ajung la o distanta de vreo 2-3 metri de amica respectiva aud un zgomot in dreapta mea.
Trebuie sa precizez ca, eu am observat prima data prezentza unei alte persoane nu si animalul de companie.
Intai a sosit zgomotul …apoi, a intrat in raza mea vizuala cateaua, pe masura ce inaintam.
Eh, pudel gen Bubico sau ce rasa o fi – par cret, scurt, alb, talie mica, bot scurt si …gura nespalata – dupa izul haraitului.
Urmatorul lucru a fost (doar) sa privesc insistent stapana, pentru a-i da de inteles - e cainele tau!
Imi reintorc vazul spre caine. Nu doar ca maraia, deja venea spre mine.
Ma adresez femeii: “doamna, e catelul dumitale?” (cu intentia ca poate se prinde tipa)
Cunoasteti zambetul ala de om prost?
Asta am primit din partea ei: “Vai, (nici macar nu a strigat javra dupa nume, decat mitzi, mutzi, juji, muzi, fuzi, kuki - ori ceva asemanator) da` se poate asa ceva?”, “Mergeti linistita, ca nu va face nimic. Asa se comporta doar cu strainii”.
NU zau! (imi zic eu)
Doar …cu straini…Auzi, la ea.
Dar eu ce sunt? Ma-ta? Ori ruda de sange?
Auzi tu, ce raspuns poate da un om, care nu a fost capabil sa-si educe javra.
Se pare ca nu ma plac potaile, mai ales astea mici. Da` va rog sa ma credeti ca nu imi sta obiceiul nici sa ma gudur cu ei, nu ii mangai, nu ii strig, nu ii bag deloc in seama.
Si continua sa vina dupa mine latrand; si iar se opreste; si iar vine.
Femeia a ramas tampa. Doar se uita si baguia ceva ca “vai, dar nu am mai facut asa ceva pana acuma” de parca toata planeta, in afara de mine, ar fi neam cu ea. Am vazut-o rosind. Isi cheama javra. Asta nu o asculta si da-i cu harrr-marrr dupa mine.
Eu doar paseam linistita si-mi vedeam de drum.
M-a enervat la culme. Mi-am zis ca daca isi baga coltii in gamba mea, urc dupa un sis, cobor si-i tai grumazul.

Ziceti ca sunt cruda si barbara? Asa-i !!!
Biiineee! Daca ar fi fost gamba persoanei iubite sau piciorusul fragil al copilului vostru? Hmmm?
Ati fi atras atentia stapanei? Inainte sau dupa muscatura? Inainte…am atentionat si eu.
V-ati fi luat la cearta, ati fi vorbit mai hotarat? Hmmm… Erati muscati deja demult. Daca nu de catel, siiiigur de stapanul/a acestuia.
Ahhh, da stiu! Gestul meu nu este explicabil, nici scuzabil si nu asa se rezolva un conflict. E drept!
Explicati asta si parintilor…Nuuu…
Mai bine explicati copiilor care au ramas mutilati pe viata, din cauza unor astfel de javre, si trebuie sa poarte proteze medicale ce inlocuiesc partile de corp (mana, picior) cu care s-a hranit javra unui astfel de stapan. Mai rau, daca este vorba de muscaturi ale fetzei.
Daaa….s-a aplicat legea! Stapanul este la puscarie. Iar copilul tau mutilat pe viata. Fain targ!
~*~
Imi aduc aminte de o poveste spusa, in copilaria mea, despre o intamplare din copilaria tatalui meu.. Tatal meu a crescut la tara. Cand avea vreo 4-5 ani s-a jucat cu cainele bunicului, caine ce-l insotea la vanatoare. Tata mi-a spus ca, desi in joaca, a dat cainele sa muste. Au ei un gest rapid, de a “apuca” cu coltii dupa ceva/cineva. Acel ceva, in cazul de fatza a fost manuta tatalui meu.
In clipa urmatoare - continua tatal meu sa-mi spuna - a luat bunicul pusca din cui, a dus cainele in spatele ograzii si l-a impuscat.
Mda, in ziua de azi …curg lacrimi, se spune ca e un gest de cruzime.
Asa am afirmat si eu.
Asa a reactionat si tatal meu. A plans, vorba lui: “am smiorcait”.
Bunicul a raspuns franc: “ce vrei, sa-mi mance mana?”.
Mai tarziu i-a explicat ca un caine trebuie sa asculte de stapan, la prima vorba. Tot asa stapanul este dator si raspunzator pentru cainele care pe care-l are. Spre a se ocupa, nu doar de hrana acestuia ci, si sa-i devina tovaras.
In momentul in care se schimba comportamentul cainelui, ceva nu este in regula. Iar atunci cand este vorba de vanatoare, instictul animalului este altul decat al unuia crescut la apartament, in puf.

Obiceiuri noi. Comportamente conform UE. Modernizari de atitudine dupa cum bate vantul veacului in care traim.
Dar sangele ramane … sange!
(al meu la fel)