Inmormantarea Altora sau Ce face Musca Inainte de Ploaie

Duminica am fost la o inmormantare.
Nu a mea.
Adica … nu la una organizata de mine.
~
Decedata - Dumnezeu sa o ierte! - a fost bolnava de cancer. Persoana in varsta, lumea se astepta la cursul firesc al lucrurilor. A fost inmormantata in cimitirul din satul in care s-a nascut.
Trebuie sa precizez ca a fost vorba despre mama prietenei surorii mele. Prietena (in cazul de fatza) a se citi: aia veche si buna, la bine si la rau, fara sa te traga in piept ori barda bagata adanc intre vertebre. Asadar, am fost prezenti cam toti din familia mea.
Ajunsi acolo a inceput procesiunea. Popa dadea cu alea-alea, noi am lasat pe cei din cadrul apropiat defunctei sa stea cat mai aproape, retragandu-ne in plan distal.

Mama mea alaturi de alte persoane, cam de aceeasi varsta, stateau pe cate o bancutza. Doar la citirea psalmilor, rugaciuni se ridicau in picioare. Spre rusinea mea ori ba (putin imi pasa!) m-am asezat langa mami. Fiind cam tot pe drumuri, orice ocazie prind a fi alaturi de ea, ma strecor si o mangai usor si candid, cat o mai am alaturi.
In fatza mamei mele se afla o batranica, aproximativ la 80 si ceva de ani.
In clipa in care m-am apropiat de mami, puteam pune pariu pe viatza defunctei ca mi se va adresa. (nu defuncta! ci batranica) Asa a si fost. M-a intrebat daca nu vreau sa stau langa ea, chipurile ca nu as avea loc langa mami. Nu zau!
Am eu curu` mare, dar asta nu e motiv sa ma strecor eu de pe o portiune de banca de un metru, langa tanti unde era loc de vreo 30 cm. Hm!

Asa ma pot enerva persoanele de genul asta!!! De unde mama naibii isi procura astia tupeul (cand e vorba de asa ceva nu ma intereseaza varsta lor si respectul pentru anii pe care-i au) ca sa spuna - sa propuna, sa presupuna - ca eu as parasi locul de langa un parinte doar ca sa imi labartzez posteriorul ori ca sa aiba ei companie de barfa.
Dupa o vreme ma intreaba de unde sunt. Amu` eram pregatita sa spun semipovestea vietii mele cand m-am gandit: “auzi Petra! De te lungesti cu ea la vorba …o veni popa sa te intrebe de nu vrei sa-i tii locul – daca tot esti buna oratoare” (nu de alta, dar asuda rau tipu`, mai mult ca sigur de la greutatea burtii). Asa ca am raspuns sec: “din Oradea!”.

Am mai stat putin si am tulit-o langa tata. Il intreb cum se simte. Era o zapuseala grozava.
Imi spune ca e foarte cald (pe langa asta toti oamenii la negru, ca deh, asa se cade) si imi arata niste muste aflate la vreun metru in fatza noastra. E de stiut ca inainte de ploaie pasarile, insectele zboara cat mai jos. Noah, mustele astea aderau intim de betonul care era turnat in fatza intrarii in curte. Imi spune, cu intentia de a accentua cat de grava e situatia, parca fara aer: “Ma uit de o vreme la mustele alea. Stau acolo de minute intregi, nu se misca decat atunci cand trece careva, se desprind, zboara cateva secunde si revin in acelasi loc”. Ma aplec spre tati si-i soptesc la ureche: “Pai, daca acolo au loc de parcare platita, ce sa le faci?”.
Asa-i ca nu trebuie sa va spun, abia a reusit sa-si stapaneasca rasul, ca de zambit tot a zambit spunand “no, asta ai zis-o!”.

Mami ne privea amuzata si intrebatoare … dorea sa stie si ea motivul pentru care conturul buzelor noastre refuza sa ia pozitia de doliu. Ridicam din umeri, din priviri ii dam de inteles ca totul este in regula.
Dupa vreo ora se aud tunele si se porneste o ploaie hotarata si deasa.
Heh! Am parinti destepti. Au adus umbrele.

Si … ca sa vedeti cum se procedeaza cand pamantul este ud si trebuie aruncat in groapa…
Erau doi barbati tineri care ar fi trebuit sa arunce pamantul peste sicriu; unul de o parte a gropii, celalalt la capatul opus. A venit si un al treilea, cam la dublul varstei celor doi, rupt in gura de beat, saracul. Au incercat sa-i explice ca nu o sa reuseasca sa faca nimic cu acel harlet micut pe care si l-a adus. Oricum, se clatina din toate balamalele, asadar cu atat mai putin. A implantat harletul, care a si ramas acolo. Totusi, insista omuletul nostru, scoate lopatica si …merge la capatul opus al gropii, ca o minge de ping-pong, de la un tanar la altul. Pamantul era la fel de ud si acolo. Probabil a sperat ca celalalt tanar sa fie mai indulgent cu el. Proasta alegere! L-a luat ala la dumnezei si mame si tati si ce-o mai gasit prin gura, motivand: “sa nu vii langa mine sa arunci cu pamant, ca-ti crap capul”. Oamenii din jur i-au atentionat, sa nu vorbeasca asa. Nu stiu daca decedata s-a invartit in mormant, dar omuletul nostru nu a mai apucat sa intoarca nici macar o gramajoara de tina.

Pana la urma s-a terminat totul cu bine: si ploaia, si inmormantarea.

Am fost apoi invitati la cina mortului. Nu prea pricep de ce se spune asa ca doar nu mai papa nimic. Desi, dupa cele intamplate la masa unde am stat, incep sa ma razgandesc.
S-a varsat in fatza mea: sucul, cafeaua, berea a iesit furioasa din pahar. Am mai vazut eu sa faca o bere spume, dar nici in halul asta - zici ca avea rabie. Doar cafeaua a fost a mea, dar nici pe aia nu am varsat-o eu. Pentru suc si bere nu raspund. Bine ca nu s-a varsat palinka. Se spune ca e semn de botez. Apoi, daca se varsa urciorul ala … se faceau cel putin tripleti!

Pentru ceea ce se cuvine sa-mi asum raspunderea a fost guma care s-a lipit de bolul in care s-a servit supa. Cum care guma? Aia de mestecat. Da! Puteti sa dati cu parul in mine. Nu am gasit nici o scrumiera, nu erau deloc pe masa. Mesele au fost asezate, in curte, ca si la tzara; stiti voi: lavitze, masute lungi si inguste. Asta e! Nu m-a derajat cu nimic asta. Si acolo traiesc, mor oameni.

Am invelit in ditamai bucata de servetel guma si am potrivit-o (ascuns) sub marginea farfuriei mele. Ce mare lucru?! Mi-am zis, cand ma ridic de la masa o iau cu mine si o voi arunca. In cel mai rau caz o duc acasa si o arunc la gunoi. Doar nu era sa dau cu ea prin curtea omului. Nu stiu cum a ajuns bucata de hartie sub bolul cu supa fierbinte. Bine-nteles ca s-a topit guma si s-a dilatat atat de mult incat si-a iesit din piele (aka servetel) si s-a lipit de fundul bolului. Cand sa ridice don`soara bolul … guma s-a intiiiiinssss cat pentru trei persoane. Amuzant a fost cum prindeau fiecare de ea ca sa nu se mai lungeasca. Fire, firisoare s-a facut.

Stiti ce tacere se asterne la masa in astfel de ocazii. Cu toate astea … toti cei din fatza mea, in cor “vai, dar cum a ajuns guma asta aici?!”. Insa, nu cu voce tare si nici foarte mirati de intamplare … S-or fi gandit ca posibil una din odraslele lor s-a jucat prin bucatarie si …
Drept este ca uitasem de “adezivul” in cauza, si nici prin cap nu mi-a trecut ca ar putea migra.

Nu pot sa inchei sa nu sa spun ca mi-a fost dat sa vad o femeie frumoasa, cocheta, plinuta, avand parul lung, natural si blond strans intr-un coc simplu si elegant.

Ca si incheiere: Sa-i fie tarana usoara! (defunctei, nu blondei)

P.S. Sa va povestesc cum am ras la o inmormantare unde a latrat un caine? Hmm, probabil in zilele ce urmeaza …