TouchDown !!!

Intro direct: am cazut acum vreo doua saptamani.
Intre baie si hol exista un prag. De la baie spre usa de la intrare, holul incepe printr-un spatiu ingust. Calcand peste prag cu piciorul stang (probabil aici o fo` baiul) am alunecat cazand pe gresie. Sa va imaginati un placaj ca la rugby. Am pastrat “mingea” dar a castigat gresia. Mi-am lovit toata partea stanga: brat, cot, umar, degete, incheietura mainii, pulpa, genunchiul si glezna.
Probabil ca mari daune nu am produs, deoarece venicii de la parter nu mi-au cerut despagubiri pentru tavanul lor. Inca!
Primul lucru a fost sa-mi verific oasele daca au ramas intregi. Dupa asta … mi-am facut timp sa si urlu de durere. M-am adunat cumva de pe jos, m-a asezat in pat (inca smiorcaind). Incerc sa fac unele miscari. Doare!
Bun! Ce-i de facut?

Mergem la medic, se indica radiografii. Ajung la etajul I si ma primeste o domnita intre doua varste, amabila, voce placuta. Ii dau biletul de la doctoru` ortoped. Ea imi spune: “am sa va chinui putin”.
Vazand mirarea mea, imi spune ca va trebui sa-mi faca trei “poze”: la umar una si la cot doua.
Ii precizez ca la ora si starea aia putea sa-mi faca ce doreste ea doar sa-mi treaca durerea.
Pentru prima sedinta foto ma aseaza cu spatele spre o cutie. Imi pozitioneaza mana intinsa (a intins ea, ca yo de abia ma tineam in picioare) si imi spune sa nu misc mana deloc. Mana mea tremura ca varga cu frunze cu tot, din umar si pana in varful degetelor.
Imi repeta sa nu misc mana. “Doamna scumpa, zic eu, ceva scoci sau prenandez nu aveti p`aci sa lipim mana pe sticla aia?”. Se amuza domintza, ma incurajeaza; eu ma straduiesc sa fac pe spaider-menu` si stau lipita de cutie. Gata prima poza.

Pentru urmatoarele doua, m-a asezat pe un scaunel. Incearca sa-mi potriveasca (alo! nu va ganditi la alea-alea, da?! ca si mie mi-ar fi placut atunci sa-mi potriveasca cineva ceva mai placut, dar nu o fo` sa fie.) …
Sa continui …sa-mi potriveasca bratul si cotul pe masa aceea lunga de la radiologie.
Ceva nu era la locul lui. (nu “aia”) Ci …scaunelul. De fapt, fundul meu nu a fost potrivit bine pe suprafata scaunului. (mooaaammaa! ce porcos incep sa scriu… ptiu, drace!)
Asistenta de la radiologie: “Va rog, sa va asezati ….
(sesizez ce vrea sa spuna si incerc sa ma conformez, insa durerea era prea mare …totodata mi-am dat seama ca incearca din rasputeri sa-si continue ideea …si zice)
…funduletul spre marginea din fatza a scaunului”.
Stateam cu spatele spre ea. Ma opresc, ma rasucesc din trunchi, sa o privesc in ochi.
Ea incearca sa arate cu mana sensul in care ar trebui sa ma deplasez, iar eu ii replic:
“Doamna scumpa, acesta nu mai este fundulet din nastere. Asta-i un posterior veritabil.”
A ras domnitza de au tresarit batraneii de pe hol, aceia care venisera pentru radiografii la rinichi, cu pungutza de urina dupa ei. Oricum, tipa a fost simpatica.
Dupa ce au developat filmele, am plecat la nenea doctoru` inapoi.
A zis ca nu mi-am rupt nimic, mi-a scris ceva medicamente pe care le-am luat asa cum le-a indicat si mi-a dat drumul catre casa. La vreo saptamana, apar si vanataile. Culmea!

Ma trezesc intr-o dimineata si observ niste pete albastre ca si cerneala pe interiorul incheieturii mainii. Asta ca asta! Dar a doua zi au devenit vinetii-stralucitoare. Da, asa cum zic! Stiti cum arata un muschi tiganesc, stralucitor pe felie? Asa arata si mana mea.
L-am cautat pe nenea doctoru` care a zis sa port fasa elastica. Zis si facut. Au trecut doua saptamani. Nu mai sunt vanata ci galbena in zona respectiva. De durut inca doare. Mobilitatea inca nu mi-am recapatat-o. Luni se pare ca trebuie sa-l mai caut pe nenea doctoru`.

Partea faina in toata povestea asta ….este Secretara mea.
De cum am sunat-o, ea m-a dus la spital cu masina firmei. Ea nu are masina personala, eu nu puteam sa conduc. Am plecat spre spital. Ne-au privit aia ciudat de la morga, ca nu ducem de la ei nimic ci …aducem …
Cum nu reuseam sa fac mai nimic prin casa, a stat cateva zile la mine si m-a ajutat cu toate cele.
V-am mai spus ca este o frumoasa roscata, nu-i asa?
E si descurcareata, zau de nu. Si face niste sarmaleeeeeeee, de va curg balele.
Au venit si brunetele mele (de fapt sunt ale contabilului, vorba sa). Mi-au adus flori. Le-am multumit frumos, am spus ca nu era necesar sa cheltuie nimic pentru mine. Pe bune! Imi place sa primesc flori, dar nu am pretentia de la angajatii mei sa-mi care la cadouri pentru ca eu am dat cu curu` de pamant. Eram mult prea fericita ca au trecut sa ma vada. Au zis, sa nu imi fac griji ca au costat mai nimic. Le-am intrebat, daca le-au procurat din cimitir. S-au privit, ma stiu ele nebuna si buna de haz, si-au ras cu pofta.
Insa……
Nu stiti voi de ce m-au vizitat ele.
He he! Am aflat eu in urmatoarele minute. Desi, ar fi trebuit sa-mi dau seama ca imi coc ele ceva dupa privirea si susoteala secretarei mele cand le-a deschis usa. Auzisem cand a sunat la firma, sa le spuna ca nu mai merg la lucru in ziua aceea. Dar nu stiam de targul dintre ele trei.