Stateam in camera de zi, relaxate … mai mult eu decat ele.
Secretarea mea, draga de ea, a aranjat sa avem de toate la cina.
Eu cu stanga nu reuseam sa fac multe. Nu reusesc nici acuma sa imi rasucesc mana stanga, nici sa inchid usa dupa mine apasand clanta, decat sa o trag/trantesc dupa mine.
Savuram, dupa cum urmeaza: eu cafeaua, brunetele lichior de ciocolata, secretara mea apa plata cu lamaie. S-ar putea sa-i foloseasca, caci are o silueta impecabila.
Dintr-o clipa intr-alta, una dintre brunete schimba tema discutiei: igiena femeilor.
Am ramas cu cafeaua blocata-n gura: nici in jos nu mergea sa o inghit; d-apoi nici sa o scuip, inapoi in ceasca, nu dadea bine.
Observ ca ele ma scruteaza din coltul ochilor.
M-a trecut un fior … Oare, miros urat? Simteam ca se topeste fotoliul, se scurge - cu mine cu tot - prin apartamentul de sub noi si va patrunde pana in lava Pamantului.
Dandu-si seama de starea in care m-au adus, au inceput sa se scuze. Motivand ca nu au vrut sa insinueze nimic. Doar ca nu stiau cum sa imi aduca la cunostinta dorinta lor.
(imi aud creierii urland: dorintaaaaaaaa??? cum adica sa “doreasca” ceva de la mine?)
Calm, le raspund: “direct, scurt si la obiect! pana nu fac infarct”
Brunetele: “Vedem in ce situatie va aflati si vrem sa va ajutam.”
Eu (ganduri, fara a fi exprimate): dorinta, situatie, usurare, femei, igiena “personala” … concluzie: astea vor sa urineze pe mine.
Brunetele, intre ele: “Nu intelege ceea ce vrem sa-i spunem. Zi tu, ca zici mai bine”. Secunda urmatoare: “Vrem sa va spalam”.
Ceasca tremura in mana mea dreapta. Nu reusesc sa o asez stabil pe masa, ma ajuta secretara.
Eu: “Fetelor, spuneti-mi cinstit. Chiar put in halul ala?”
Ele (razand de le tremurau si sanii): “Nuuuuuu! Ha Ha Ha!”, “Insa, aveti probleme. De abia va mobilizati. Ne-am gandit sa va imbaiem.”
Eu (putin mai destinsa): “aaaaaaa”, “Si cum vreti sa faceti asta?”
In timp ce ele isi expun ideile despre caldura apei, despre spumante, sapunuri, parfumuri, bureti de nu-stiu-care-mai-de-care, eu imi spun urmatoarele: brunetele mele se ocupa de cadavre.
Lucreaza impecabil, in conditii de igiena maxima, de la manusi din latex pana la solutii de curatat, bureti, prosoape de unica folosinta. Mainile lor trec peste corpuri umane inerte. Ele spala cadavre !!!
Si, totusi … Nu pot sa refuz oferta lor, deoarece nu reusesc sa fac o baie ca lumea. S`apoi, daca imi pierd cumva echilibrul si cad, din nou?! Ce ma fac? De abia reusesc sa-mi rezolv necesitatile fiziologice. Recunosc, ma descurc anevoios. Ma simt ca o nimurica.
Dau din cap ca sunt de acord. Nu stiu ce gasesc ele atat de extatic in a-mi face o baie. Dar …
Acestea incep sa topaie din stanga in dreapta. In cateva secunde toata casa a fost animata de rasetele lor. Secretara le tinea hangul. Eu coboram ochii spre podea, apoi ii ridicam spre tavan, in asteptarea unui zgomot dezaprobator de la vecini. Sa nu mai facem chef de chef.
Mare bucurie in apartamentul lu` Petra. Traiasca baia si-apa calda!
“Gata baitzaaaa!” anunta secretara mea.
(va continua)
miercuri, 29 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu