Azi dimineata m-am trezit, am deschis geamul si m-am bagat inapoi in pat.
Infasurand patura bine, m-am cuibarit intr-un colt, cu ochii inchisi ascultam micile zgomote ce soseau dinspre afara.
Probabil atipisem …
La un momnet dat se aude o masina, portiera inchisa/deschisa, voce de barbat, voce de copila …
Tatal ii spunea fetei sale … daca-mi aduc bine aminte – sa ii spuna mamei sale sa aduca ceva.
Era placut sa asculti asa intr-o zi de Sambata dimineata cum povestesc unii si altii. Nu ceea ce spun, ci modul/tonalitatea cu care-si vorbesc.
Au sosit apoi fratele fetitei si mama lor.
Parintii discutau despre ale lor cand baiatul a inceput sa fluiere din ceva. As fi tentata sa spun ca a facut asta sufland intr-un capacel de ghinda (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc). Dar, aici nu se gaseste asa ceva. Sigur a fost alt obiect; totusi, e cert ca nu vreun obiect cumparat de la magazin, decat (poate) improvizat.
Just este ca suiera a naibii de tare.
Deh! Copii, ma gandesc eu. Nu dau importanta si incerc sa mai motaiesc putin.
Mama a atentionat de vreo 3 ori (pe tonuri diferite) copilul care doar radea isteric si nepasator. A zumzait si tatal ceva imperceptibil.
Si acuma …atentie!
Fata !!! Sora baiatului, mai mica (dupa voce) a intrebat: “de ce faci asta? tu nu te gandesti ca altii dorm?”
Ma credeti ca mi-au dat lacrimile?
Raspunsul sec al baiatului, poate oarecum rusinat dar ramas-nepasator, a fost: “nu…“
Se spune ca educatia o primesti de acasa ….
Se spune ca dupa o anumita varsta intervine autoeducatia ….
Se spune ca poti sa-ti alegi prietenii, dar nu si familia in care sa te nasti….
Se spune ca atunci cand se zamisleste un copil, sufletul acestuia alege familia (parintii) (d)in care se va naste…
Se spun multe si multe or fost valabile pana acuma …dar….de o vreme incoace se intampla ceva ciudat.
Tot mai frecvent se nasc copii care, parca, nu au nimic in comun cu genele, comportamentul, educatia, obiceiurile acelei familii.
Acesti parinti de care v-am povestit acuma nu sunt oameni rai. Insa, fata/copila aceea parca ar fi fost din alt “aluat de suflet”. Ca si cum parintii ar fi doar “carne” si cunosc bunele maniere in societate, vor sa se integreze frumos intre ceilalti oameni, dar nu au acelasi tip de suflet ca si copila lor.
Din cate am observat eu acesti copii se nasc din parinti care nu au dorit acel copil (nu era in plan, nu isi doreau atunci, boala unui parinte nu permitea nasterea sa, alte situatii problematice).
Lasati-ma in pace cu textele de genul: copii platesc greselile parintilor si/sau asta se intampla cand vor sa-l avorteze. Astea-s dogme religioase bagate pe gatul vostru ca sa fiti satui, sa dormiti linistiti noaptea, ca nu cumva sa incepeti sa ganditi, ca voi doar ati facut tot ce o zis popa.
Acest gest al parintilor este necesar, ca si o conditionare pentru a genera migrarea unui astfel de suflet (!) spre acel trup si familie.
Am tendinta sa imping aceasta idee pana acolo, avand in vedere frecventa tot mai crescuta a intamplarilor, ca sunt aruncate aceste suflete. Adica, voit se creste (de catre forte “externe”) numarul acelor gesturi facute de parinti. Cineva/ceva ii determina sa faca / sa aleaga asta ca si cum ar fi influentati pentru a se ajunge la numarul dorit de astfel de copii/oameni.
De ce nu s-a intamplat pana acuma?
Deoarece nu era necesar. Pana in prezent trebuia doar impanzit pamantul.
Eu nu cred ca se face risipa de suflete si nici de “proiecte”.
Fiecare om, fiecare animal, fiecare suflet isi are rolul sau la timpul si locul potrivit.
Ma intreb cati sunt (ca) acestia?
Cati si unde sunteti (voi) acolo “afara”?
Vedeti zilnic oameni cu probleme, saraci, invalizi, cersetori …
Sa nu uitam nici de emisiunile lacrimogene de la TV.
Da, este! Fiecare-si are propriile probleme si cruce de dus.
Priviti-i pe acei copii si adulti, care au fost candva copii ca si aceasta fetita.
Vreti sa varsati lacrimi? Atunci plangeti pentru ei!!! Aveti toate motivele din lumea asta sa o faceti.
Eu, la ora asta inserata, inca nu ma ma pot opri.
sâmbătă, 4 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu