Sânziana

Voi scrie cu diacritice, să priceapă toată lumea şi să nu existe prea multe dubii.

Mă pregătesc să fac o glumă. Vor fi câţiva care nu o vor gusta, nici la propriu şi nici la figurat.
Înainte de asta, vă atrag atenţia asupra următoarelor:
…mi-a fost dat să văd o poză pe net (probabil, o ştiu mulţi) cu foietaje denumite foarte plastic “fantezie cu rahat”;

(poza e preluată pentru exemplificare)

…o fi reclama sufletul comerţului … însă, în cele ce urmează, l-au omorât din faşă (comerţul);
…nu-mi bat joc de numele nimănui;
…eu NU sunt de vină că alţii au o imaginaţie infimă şi/sau lipsă de bun simţ.
Zilele trecute am fost la cumpărături. Am remarcat pe raftul cu dulciuri un anumit produs alimentar. Nu am avut intenţia de a cumpăra ceva de acolo dar, nu am rezistat acestui “salam de biscuiţi”. În traducere liberă: vroiam să-i fac poză şi să o pun pe net.

Cum obţii o Sânziană alcoolistă şi plină de căcat?
Iac-aşa!

(aceasta este poza facută de mine)

Menţionez că trebuie adus un omagiu echipei de marketing şi design pentru imaginea creativ-exhaustivă pe care ne-a oferit-o.
Salamul (cică) de biscuiţi este asemanator unei puli negre (nu că am face discriminare) cu sau de rom (din nou: nu facem discriminări!). Gustul este asemenea culorii – execrabil, de tot rahatul. Consistenţa e mult mai puţin fermă decât cum arată imaginea – adică bleagă. Nici nu vreau să îmi imaginez ce ar putea însem(i)na petele alea albe.

Vreţi să vă cumpăraţi şi voi? Mai gândiţi-vă!