Nu`sh unde naiba au gasit ei modelu` ala (pe net - mi-au zis ulterior - comanda on-line) … si au presupus ca va fi ideal.
~*~
Seara pe la vreo noua suna telefonul. O voce (a secretarei) imi spune: “Priveste pe geam! Sunt in masina, te astept.”
Ridic o spranceana, ca sa nu-mi dau drumul la voce, ca doar e ziua mea si alea-alea, deranj etc. Apoi imi pica fisa. Adica ?!?!? Ma gandesc yo - de abia am scapat de “comisie” cum ca nu ma dau la blonda aia asistenta si amu` …asta ma invita la ea in masina. Asa-i ca va sunat si voua in minte vorbulita aia: “Ahhh! Suna-ma, sunt fierbinte!”.
Am apucat doar sa intreb: “pooofftiiimmmm?”. Ea continua grabita la voce: “Hai, ca avem un client” si inchide.
Ca-n armata, intr-un minut, am fost echipata. Ies in strada, imi pregatesc o falca-n cer si una in pamant, sa-i zic vreo doua la fata aia. Ca doar mortii pot astepta. Doamne iarta-i! Doar nu-i vom ingropa noaptea ?! Daca da, atunci ce o fi … mafiot? Aia nu vin la pompe funebre. Aia ciopartesc, ascund, ingroapa si gaseste (eventual) cainele vecinului ceva ramasite.
Ajung la masina. Heh! Isteata fata! Ma stie ca eram pregatita cu torida de slove … imi spune ca un angajat are probleme cu un apartinator de-a lui si se afla in incinta firmei.
Asaaa… Asta e altceva. Da, pentru “echipaj” este de inteles.
Ma urc in dreapta, fata porneste. Moooaammaaa … si conduce de zici ca ne vanau klingonienii.
Masina arata asa:
Trecem pe langa o ambulanta care rula pasnica pe drum. (a se citi viteza regulamentara pentru a conduce un autoturism in oras) Probabil, terminasera tura si se reintorceau la statia de ambulante.
In oglinda retrovizoare observ cum soferul lasa geamul jos, se apleaca si striga spre noi: “Unde va grabiti asa fetelor? Ca nu a murit inca!” Raaad amandoi copios pe seama noastra.
Hm !!!
O rog pe fata sa incetineasca putin, pana ne ajunge ambulanta din urma….si le raspund: “Nu va agitati degeaba frumuseilor, deoarece nu avem acelasi drum. Noi mergem la sex in grup!”
“Dai gaz!” – am zis fetei….si….nici o vorba-n plus, pana cand am ajuns.
Coboram din masina, intram in cladire. Bezna!
Brusc se aprinde lumina … La multi aaaaaaaaani! Striga cei adunati la gramada (pentru mine).
Cand am privit pe masa de alaturi, unde era asezat tortul, primul gand a fost ca unul din angajati si-a decapitat soacra, a fiert-o si se bucura asa de mult incat echivaleaza cu o zi de nastere (o renastere a vietii de ginere) ceea ce tocmai a coincis cu a mea. Si s-o fi gandit ca … am putea sarbatori impreuna.
“Nu va place tortul?” ma intreaba groparul (da, el e un alt angajat) dandu-si seama de aspectul fetzei mele la vederea “cadoului”. (nu caVou! caDou!)
Imi revin licuricii din amorteala lor, si-i dau drumul influxului nervos de prin creieri …
Repede imi revine si perceptia senzoriala, vad si angajatii cum stau nedumeriti….
Incep sa-mi dau seama ca este un tort (aliment) …
Raspund, fericire pe mine ca doar e ziua mea … ”Nu stiu de-mi place ori ba, ca nu l-am gustat …inca!”
Yeeeeee! - striga bucurosi. Incepe lumea sa ma imbratiseze, urari de bine, se deschide sampania.
Dau astia sa-mi cante “La multi ani!”…..
“Oameni buni! Opriti-va! O fi ziua mea, dar avem vecini. Aia vii, care casca gura de zor la noi. Daca ne apucam la horit … o sa ajungeti colegi de camera cu mine la Ospiciu. Daca da cineva telefon, vine politia, si ne vad / aud cantand intre morti de la-multi-ani … ne leaga. Ne baga-n camasa de forta … pe mine sigur, dar si pe voi” .
Am ras cu totii, am baut ce s-o gasit pe acolo (neah! nu va ganditi la formol) … pana dimineatza.
Cu cearcane la ochi, rupti de oboseala, am facut fatza frumos si cu demnitate cererii din ziua respectiva. Am primit laude verbale dar si in bani pentru atitudinea sobra afisata in cadrul ceremoniei.
Heh! Daca ar fi stiut ei ca e de la bairam?! Singurul, care le-ar fi putut povesti ceva, a fost apartinatorul lor aflat intr-o camera (separata) din capatul cladirii. ;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu