La mijlocul vaii …
Hop! Se opreste dricul.
Nu dragilor, nu a cazut sicriu-n apa.
Vine popa din urma gafaind, saracul: “trebuie sa citesc ….”
Asadar, stam in mijlocul apei cu rotile dricului inmuiate bine in parau, oamenii suiti pe pietre ca niste cocostarci, popa ud pana la glezne. Igrasia urca tot mai hotarata spre genunchi. Heh! Fericit popa. Straie negre pe caldura asta nu e gluma, dar macar sunt ude. Ii mai tin de racoare. Mai lipsea sa se joace copii cu pietrele in apa. Nu au facut asta, tinuti fiind de catre parintii.
In schimb, nu a oprit, nici nu avea cum, nimeni … caii.
V-am spus ca erau doi, de tractiune grea, frumosi, negri, coama bine ingrijita, si …copite cat o tigaie.
Fiecare si-a gasit copita preferata cu care, probabil pentru a se racori finutz de altfel, sa dea prin apa … apa ce ajunsese toata pe mine.
Nu vroiam sa devin centrul atentiei, sarind pentru a schimba piatra pe care faceam echilibristica, in linistea ce s-a lasat in timpul ceremoniei. Asadar, am stat cuminte.
As fi putut afirma ca … ajungeam de rasul cailor: Alunecand pe-o raza / dand cu curu`-n balta.
marți, 22 iulie 2008
marți, 15 iulie 2008
Cine trece-n valea seaca …?!
Raspuns: Dricul.
Ca sa vedeti si voi ce munca depune Charon.
Inmormantare traditionala cu funeralii obisnuite, ceva mai vechi, cortegiul funeral insoteste pe ultimul drum decedatul/a asezat in sicriu; acesta fiind purtat de un dric tras de cai, doi la numar, negri.
Asupra ceea ce nu m-am informat eu destul de bine a fost drumul spre cimitir. Mai bine zis ar fi fost utila o cartografiere a intregului judet. Nu mizati pe GPRS! Pe unde am ajuns noi, de abia pasarea daca umbla, ca satelitul se pierde.
Stiam unde este parcela, locul de groapa. Nu as fi participat asa de intens dar a fost vorba de o situatie inedita pentru mine: dricul. Ceea ce veti intalni destul de rar in zilele noastre. Nimic rau de zis. Serviciile au fost platite prompt iar noi am asigurat tot pentru ce s-a platit.
Toate bune si frumoase … pana …
Cineva a exclamat: “Tulai, ce i-o placut la padureee !!!
Doainggg! Buf! - singurele exclamatii ce se auzeau in mintea mea.
“Ce i-o fi placut la tanti-n padure?”
Sa-nu-care-cumva-sa-credeti ca am intrebat.
Din nou, cu voce mai stridenta: “Tulai, ce i-o placut la padureee !!!
Altii: “Ca bine zici maica!”
Stiti ce face mutu (nu ala cu fotbalu’) cand incepe sa vorbeasca? Intreaba!
Adecatelea io: - “Ce inseamna asta, vreun obicei?” (am intrebat intr-un mod idiot, ca sa nu ma pufneasca rasul la gandul ce i-ar fi placut asa de mult prin padure la o varsta venerabila)
Am primit si lamuririle de rigoare pe drumul spre cimitir, ce duce – pe ocolite – prin padure !!!
S-a hotarat, aproape supus la vot, sa fie petrecuta prin padure.
Drumul forestier era in buna stare. Asadar, ince-incet, dai prin padure, pe jos. Distanta nu era asa de mare, cu asta m-au si fraierit.
“Haideti, sa o petrecem asa cum i-ar fi placut si ei.” (de parca ar fi intrebat-o cineva pe defuncta)
“Nu e mai rau drumul pe acolo?” - intreb eu.
“Nu maica, e si mai scurtuz, doar o vale trebuie sa trecem.”
“O ce?”
“O vale maica, dar e mica si seaca. Amu` pe vremea asta e uscat ca desertu`, maica.”
“Bine, tanti!” – ce mai era sa spun, ca doar nu era drumu’ meu.
Privesc spre copilul (barbat in toata firea) defunctei sa-l intreb ce va face, totusi este matusa lui. Vorbea de zor la telefon: “Da, guritza mea ajung pe la noua seara, nu fa nimic, aduc eu. Nu guritza. Da, guritza mea.”
Il trag de maneca: “Tu nu vezi ce vor sa faca astia? S-o petreaca prin padure…”
“S-o duca! Cel putin e mai scurt drumul.”
Intr-un fel, m-am bucurat: caldura e mare, asa mergem prin loc umbrit, ajungem mai repede spre locul de veci. Unde mai pui ca “fericeste” decedata.
Pornim. Langa mine se strecoara o bunicuta, vesela si bine dispusa.
Sa stiti, e dreapta vorba aia in care se spune ca la o anumita varsta omul se impaca cu sfarsitul pe acest pamant.
Incepe sa-mi vorbeasca. “Asculta maica! Te vad mirata oleaca. Noh, hai sa povestim c-ajungem imediatu`. La maicutza noastra, placutu-i-a sa marga prin padure dupa surcele. O fo` ea batrana da` si-aducea singura de pus pe foc. Si n-o fo` beteaga de cand ii. Si o mai dus si pa la altii mai betegosi. La lele Floare cand i-o fo` rupt picioru-n doua, ca s-o suit in pod dupa fan. Degeaba i-o zisu` barbatu` ca mer`e el. Noh, da`poi, ase-s muierile, vanjoase pa la noi. Si-aducea si fragi la nepoti si ciuperci cand le-o fo` vremea. Noh, dar nu de alea bolunde. Ca altfel ne petrecea ea amu` pa noi.”
Povestind asa, ajungem la …vale.
Conform spuselor ar fi trebuit sa fie seaca.
Da` de unde …!!!
“Tulaaai, ca i-or dat drumul la baraj. Costicaaaaaa!!! De ce n-ai zisu` nimic la lumeeee?”
Costica fiind padurarul.
“Noh, d-apoi, de nu m-o intrebatu` nime.”
Apa nu era mare, se putea trece calcand de pe o piatra pe alta. (femeile tinere, pe tocuri, bine-nteles, ca doar vara nu o sa incalte bocanci sau adidasi, papuci de casa cu atat mai putin)
Ca sa vedeti si voi ce munca depune Charon.
Inmormantare traditionala cu funeralii obisnuite, ceva mai vechi, cortegiul funeral insoteste pe ultimul drum decedatul/a asezat in sicriu; acesta fiind purtat de un dric tras de cai, doi la numar, negri.
Asupra ceea ce nu m-am informat eu destul de bine a fost drumul spre cimitir. Mai bine zis ar fi fost utila o cartografiere a intregului judet. Nu mizati pe GPRS! Pe unde am ajuns noi, de abia pasarea daca umbla, ca satelitul se pierde.
Stiam unde este parcela, locul de groapa. Nu as fi participat asa de intens dar a fost vorba de o situatie inedita pentru mine: dricul. Ceea ce veti intalni destul de rar in zilele noastre. Nimic rau de zis. Serviciile au fost platite prompt iar noi am asigurat tot pentru ce s-a platit.
Toate bune si frumoase … pana …
Cineva a exclamat: “Tulai, ce i-o placut la padureee !!!
Doainggg! Buf! - singurele exclamatii ce se auzeau in mintea mea.
“Ce i-o fi placut la tanti-n padure?”
Sa-nu-care-cumva-sa-credeti ca am intrebat.
Din nou, cu voce mai stridenta: “Tulai, ce i-o placut la padureee !!!
Altii: “Ca bine zici maica!”
Stiti ce face mutu (nu ala cu fotbalu’) cand incepe sa vorbeasca? Intreaba!
Adecatelea io: - “Ce inseamna asta, vreun obicei?” (am intrebat intr-un mod idiot, ca sa nu ma pufneasca rasul la gandul ce i-ar fi placut asa de mult prin padure la o varsta venerabila)
Am primit si lamuririle de rigoare pe drumul spre cimitir, ce duce – pe ocolite – prin padure !!!
S-a hotarat, aproape supus la vot, sa fie petrecuta prin padure.
Drumul forestier era in buna stare. Asadar, ince-incet, dai prin padure, pe jos. Distanta nu era asa de mare, cu asta m-au si fraierit.
“Haideti, sa o petrecem asa cum i-ar fi placut si ei.” (de parca ar fi intrebat-o cineva pe defuncta)
“Nu e mai rau drumul pe acolo?” - intreb eu.
“Nu maica, e si mai scurtuz, doar o vale trebuie sa trecem.”
“O ce?”
“O vale maica, dar e mica si seaca. Amu` pe vremea asta e uscat ca desertu`, maica.”
“Bine, tanti!” – ce mai era sa spun, ca doar nu era drumu’ meu.
Privesc spre copilul (barbat in toata firea) defunctei sa-l intreb ce va face, totusi este matusa lui. Vorbea de zor la telefon: “Da, guritza mea ajung pe la noua seara, nu fa nimic, aduc eu. Nu guritza. Da, guritza mea.”
Il trag de maneca: “Tu nu vezi ce vor sa faca astia? S-o petreaca prin padure…”
“S-o duca! Cel putin e mai scurt drumul.”
Intr-un fel, m-am bucurat: caldura e mare, asa mergem prin loc umbrit, ajungem mai repede spre locul de veci. Unde mai pui ca “fericeste” decedata.
Pornim. Langa mine se strecoara o bunicuta, vesela si bine dispusa.
Sa stiti, e dreapta vorba aia in care se spune ca la o anumita varsta omul se impaca cu sfarsitul pe acest pamant.
Incepe sa-mi vorbeasca. “Asculta maica! Te vad mirata oleaca. Noh, hai sa povestim c-ajungem imediatu`. La maicutza noastra, placutu-i-a sa marga prin padure dupa surcele. O fo` ea batrana da` si-aducea singura de pus pe foc. Si n-o fo` beteaga de cand ii. Si o mai dus si pa la altii mai betegosi. La lele Floare cand i-o fo` rupt picioru-n doua, ca s-o suit in pod dupa fan. Degeaba i-o zisu` barbatu` ca mer`e el. Noh, da`poi, ase-s muierile, vanjoase pa la noi. Si-aducea si fragi la nepoti si ciuperci cand le-o fo` vremea. Noh, dar nu de alea bolunde. Ca altfel ne petrecea ea amu` pa noi.”
Povestind asa, ajungem la …vale.
Conform spuselor ar fi trebuit sa fie seaca.
Da` de unde …!!!
“Tulaaai, ca i-or dat drumul la baraj. Costicaaaaaa!!! De ce n-ai zisu` nimic la lumeeee?”
Costica fiind padurarul.
“Noh, d-apoi, de nu m-o intrebatu` nime.”
Apa nu era mare, se putea trece calcand de pe o piatra pe alta. (femeile tinere, pe tocuri, bine-nteles, ca doar vara nu o sa incalte bocanci sau adidasi, papuci de casa cu atat mai putin)
luni, 14 iulie 2008
14.07.2008
Trei cruci şi toate trei …
Nu, nu doresc sa vorbesc despre cele trei cu referinţă spre răstignire.
Peste 7 mări şi 7 ţări …
Priviţi-vă palma!
Da, aşa cu atenţie, cea stângă vă rog.
Ce vedeţi, ce observaţi?
Nimic?!
Şi de ce, mă rog, vă miraţi?
Acolo ar trebui sa fiţi fiecare dintre voi/noi câte puţin, măcar.
Atunci când daţi mâna cu cineva. De ce o faceţi? Aşa, de dragul comportamentului social?
Aşa v-a învaţat mama şi tata ori aţi văzut de mici copii că “aşa se procedează”?
Ascultaţi jocul de cuvinte: a strânge (a acumula, a aduna - a lua spre tine), a oferi (a acorda, a dona, a da de la tine) - mâna - a da si a primi, a înzestra cu “ceva”.
Când strângi mâna unui om, oferi puţin din tine şi primeşti puţin din celălalt, fie vrei, fie nu.
Modul în care efectuezi gestul denota multe. Poţi cunoaşte o parte din firea omului după cum “dă mâna”, cum salută. Insă, nu îl simţi aşa decât cu mintea, datorită imaginii formate din articolele citite despre acest gest.
Undeva, departe, cu şi din “sine” poartă o fărâmă şi în palmă.
Aceea să o primiţi. Nu stiţi cum? Veţi învăţa!
Lăsaţi deoparte ce aţi lecturat despre bioenergie, transfer de substanţe, chiropractica şi-alte asemenea. Priviţi, de data asta cu “alţi ochi” spre palma voastră. Pentru că omul nu este doar una sau alta.
PeŞte mări şi ţări …
De 7 palme late,
Sunt 3 cruci,
Şi-ale voastre destine uitate.
Îţi mai AmiNTEşti?! ;-)
Pe tine ce te mână ?
Nu, nu doresc sa vorbesc despre cele trei cu referinţă spre răstignire.
Peste 7 mări şi 7 ţări …
Priviţi-vă palma!
Da, aşa cu atenţie, cea stângă vă rog.
Ce vedeţi, ce observaţi?
Nimic?!
Şi de ce, mă rog, vă miraţi?
Acolo ar trebui sa fiţi fiecare dintre voi/noi câte puţin, măcar.
Atunci când daţi mâna cu cineva. De ce o faceţi? Aşa, de dragul comportamentului social?
Aşa v-a învaţat mama şi tata ori aţi văzut de mici copii că “aşa se procedează”?
Ascultaţi jocul de cuvinte: a strânge (a acumula, a aduna - a lua spre tine), a oferi (a acorda, a dona, a da de la tine) - mâna - a da si a primi, a înzestra cu “ceva”.
Când strângi mâna unui om, oferi puţin din tine şi primeşti puţin din celălalt, fie vrei, fie nu.
Modul în care efectuezi gestul denota multe. Poţi cunoaşte o parte din firea omului după cum “dă mâna”, cum salută. Insă, nu îl simţi aşa decât cu mintea, datorită imaginii formate din articolele citite despre acest gest.
Undeva, departe, cu şi din “sine” poartă o fărâmă şi în palmă.
Aceea să o primiţi. Nu stiţi cum? Veţi învăţa!
Lăsaţi deoparte ce aţi lecturat despre bioenergie, transfer de substanţe, chiropractica şi-alte asemenea. Priviţi, de data asta cu “alţi ochi” spre palma voastră. Pentru că omul nu este doar una sau alta.
PeŞte mări şi ţări …
De 7 palme late,
Sunt 3 cruci,
Şi-ale voastre destine uitate.
Îţi mai AmiNTEşti?! ;-)
Pe tine ce te mână ?
sâmbătă, 12 iulie 2008
Secera si Ciocanul Rusesc vs Tarnacopul Romanesc
I: Ce iti intra pe o ureche, iese pe cealalta si-ti ramane si-n cap?
R: Tarnacopul.
Am citit aceasta gluma recent. Am ras cu pofta, amuzament ce-a revenit brusc atunci cand a sosit un client lovit, chiar cu un tarnacop, in cap. In timp ce sapau un sant, impreuna cu cuscrul sau, s-a intamplat sa nu se nimereasca ritmul coordonarii si … Poc! la asta-n teasta, de fapt in ureche … deoarece, probabil auzind vajaitura, si-a rasucit gatul sa privesca prin coltul ochiului.
Nu va mirati. Este si asta un mod de a muri.
Ideea era ca apartinatorii vroiau funeralii cu sicriul deschis.
Nu zau! (mi-a trecut prin cap sa-i chestionez: de nu vor si sicriu din cristal cu cei sapte pitici insotitori ?!?!)
M-am limitat doar sa-i intreb, simplu, pentru ce vor asa ceva?
Ca si raspuns am primit motive in genul:
…unii nu l-au vazut demult (hmm, si oare se bucura sa-l vada asa cu capul zob? vor sa-l stie sigur mort? sau doar de felul in care si-a gasit sfarsitul?)
…sa-l poata plange sotia (il poate plange si fara sa-l vada cu creierii zburati – zic yo; apoi, dupa cum arata dama cred ca vroia sa se asigure ca nu mai vine inapoi)
…ca asa sunt obiceiurile (mda, probabil pe la voi – ma gandesc eu; sa speriati pe toti, ca si in familiile mafiote, sa dea igzemplu` la dusmani)
Incerc sa explic ca la noi nu se poate face mare lucru. In Rusia, se practica operatiile estetice ale fetzei post mortem. Exista medici care se specializeaza pe asa ceva. Sa stiti ca e logic!
Din motiv ce nu mai ai “loc” de altii intr-o clinica de chirurgie plastica si reparatorie, cauti altundeva de lucru. Iar Mafia Ruseasca plateste mult prea bine aceste servicii. Stiti vorba aia: “si banii lor circula”. Astfel de proceduri sunt scumpe rau de tot.
Aceasta “moda” a aparut dupa ce s-a destramat URSS. Tarile “foste” au trimis catre tara muma, toti ofiterii rusi si toate trupele aflate in diferite unitati militare. Apoi, in Rusia s-au format si inchegat mai multe grupari mafiote. Doar nu credeati ca rusii trimisi acasa isi vor cumpara o bucatica de pamant la care sa dea cu sapaliga?!
Era de asteptat sa inceapa si lupta intre aceste grupari pentru teritoriu, pentru suprematie, dealeri. Cand era ucis vreun membru mai important nu se ingaduia a se ingropa cu gloante-n cap, sangerari, vanatai, orbite goale, falci dislocate s.a.m.d.
Asa a inceput “reinventarea” modalitatilor de a inhuma un om.
Pe urma, si-au dorit imbalsamare prin metode efectuate asupra lui Lenin. Tinerea in buna stare a acestuia costa enorm. De unde credeti ca proveneau banii, ani de-a randul, cand Rusia nu avea buget pentru cetatenii sai vii? Cei care lucrau in Mausoleu, incetul cu incetul, pentru diferite sume erau “inchiriati” de grupari sa serveasca Patria Mama.
Deocamdata …doar atat …
Mai mult nu avem voie sa stim.
R: Tarnacopul.
Am citit aceasta gluma recent. Am ras cu pofta, amuzament ce-a revenit brusc atunci cand a sosit un client lovit, chiar cu un tarnacop, in cap. In timp ce sapau un sant, impreuna cu cuscrul sau, s-a intamplat sa nu se nimereasca ritmul coordonarii si … Poc! la asta-n teasta, de fapt in ureche … deoarece, probabil auzind vajaitura, si-a rasucit gatul sa privesca prin coltul ochiului.
Nu va mirati. Este si asta un mod de a muri.
Ideea era ca apartinatorii vroiau funeralii cu sicriul deschis.
Nu zau! (mi-a trecut prin cap sa-i chestionez: de nu vor si sicriu din cristal cu cei sapte pitici insotitori ?!?!)
M-am limitat doar sa-i intreb, simplu, pentru ce vor asa ceva?
Ca si raspuns am primit motive in genul:
…unii nu l-au vazut demult (hmm, si oare se bucura sa-l vada asa cu capul zob? vor sa-l stie sigur mort? sau doar de felul in care si-a gasit sfarsitul?)
…sa-l poata plange sotia (il poate plange si fara sa-l vada cu creierii zburati – zic yo; apoi, dupa cum arata dama cred ca vroia sa se asigure ca nu mai vine inapoi)
…ca asa sunt obiceiurile (mda, probabil pe la voi – ma gandesc eu; sa speriati pe toti, ca si in familiile mafiote, sa dea igzemplu` la dusmani)
Incerc sa explic ca la noi nu se poate face mare lucru. In Rusia, se practica operatiile estetice ale fetzei post mortem. Exista medici care se specializeaza pe asa ceva. Sa stiti ca e logic!
Din motiv ce nu mai ai “loc” de altii intr-o clinica de chirurgie plastica si reparatorie, cauti altundeva de lucru. Iar Mafia Ruseasca plateste mult prea bine aceste servicii. Stiti vorba aia: “si banii lor circula”. Astfel de proceduri sunt scumpe rau de tot.
Aceasta “moda” a aparut dupa ce s-a destramat URSS. Tarile “foste” au trimis catre tara muma, toti ofiterii rusi si toate trupele aflate in diferite unitati militare. Apoi, in Rusia s-au format si inchegat mai multe grupari mafiote. Doar nu credeati ca rusii trimisi acasa isi vor cumpara o bucatica de pamant la care sa dea cu sapaliga?!
Era de asteptat sa inceapa si lupta intre aceste grupari pentru teritoriu, pentru suprematie, dealeri. Cand era ucis vreun membru mai important nu se ingaduia a se ingropa cu gloante-n cap, sangerari, vanatai, orbite goale, falci dislocate s.a.m.d.
Asa a inceput “reinventarea” modalitatilor de a inhuma un om.
Pe urma, si-au dorit imbalsamare prin metode efectuate asupra lui Lenin. Tinerea in buna stare a acestuia costa enorm. De unde credeti ca proveneau banii, ani de-a randul, cand Rusia nu avea buget pentru cetatenii sai vii? Cei care lucrau in Mausoleu, incetul cu incetul, pentru diferite sume erau “inchiriati” de grupari sa serveasca Patria Mama.
Deocamdata …doar atat …
Mai mult nu avem voie sa stim.
vineri, 27 iunie 2008
L-a apucat un ras isteric de parca ar fi avut praf de purici pe corzile vocale.
El: “Nu draga, Petra! Desi, recunosc, mi-au trecut prin cap diverse. Totusi e macabru, ce pula mea!”
Eu: “Tocmai asta si era subiectul: pula ta si (nu in ultimul rand) firma mea!”
Ma ridic si deschid un geam. Simteam nevoia de aer: oxigen ori aer poluat, de care va intra pe geam, doar sa imi dilate ceva alveolele pulmonare.
Eu: “Aprinde-mi o tigara! Sa stii ca de fima mea ma doare pe mine si nu de pula ta.”
Cu mainile tremurande, aprinde doua fire, pe unul mi-l intinde mie.
El: “Ca sa iti spun sincer, m-am gandit la cele doua femei care lucreaza pentru tine …”
Eu: “Te referi la cele doua care pregatesc trupul defunctului?”
El (fumand tigara cu ochii mijiti spre mine, capul lasat pe spate): “ihm!”
Eu: “No Offens! Eu nu-mi intreb angajatii despre viatza personala. Nu ma intereseaza, nu e treaba mea. Daca au probleme isi iau liber pana rezolva si gata. Iti pot spune despre varsta lor si munca pe care o presteaza. Fatza de care eu nu am nici un repros. Atat stiu!”
El: “Not Taken! Atunci iti voi spune eu. Fumeaza-ti linistita tigara.”
“Doar stau cu mama. Cu informatiile se descurca ea. Brunetele mele, caci asa imi place sa le spun…
(auzi la el, le-a si botezat)
…sunt doua dragalase plinute, cu varsta peste 40 de ani, copii la casele lor, sotii: al uneia alcoolist, al celeilalte plecat pe cand erau mici copiii. Cum crezi ca au ajuns sa lucreze in mediul respectiv? Nu-s proaste, au terminat liceul ambele, cu medii destul de bune. Doar au nimerit rau consortul. Nu au antecedente penale doar rate de platit.
Drept sa-ti spun s-au imprietenit la tine, isi ingrijesc nepotii impreuna. Au aceeasi coafeza, aceeasi culoare naturala a parului, Si-l vopsesc in aceeasi nuanta negru albastrui pentru ca, stii si tu, fiecare femeie se ingrijeste. Au pielea creola, parca ar fi surori, aproape aceeasi inaltime si, amadoua, adora ciocolata. Sa-ti spun si numarul de la incaltaminte?!”
El stinge tigara, eu …observ ca a mea s-a fumat singura.
(…)
El: “Nu draga, Petra! Desi, recunosc, mi-au trecut prin cap diverse. Totusi e macabru, ce pula mea!”
Eu: “Tocmai asta si era subiectul: pula ta si (nu in ultimul rand) firma mea!”
Ma ridic si deschid un geam. Simteam nevoia de aer: oxigen ori aer poluat, de care va intra pe geam, doar sa imi dilate ceva alveolele pulmonare.
Eu: “Aprinde-mi o tigara! Sa stii ca de fima mea ma doare pe mine si nu de pula ta.”
Cu mainile tremurande, aprinde doua fire, pe unul mi-l intinde mie.
El: “Ca sa iti spun sincer, m-am gandit la cele doua femei care lucreaza pentru tine …”
Eu: “Te referi la cele doua care pregatesc trupul defunctului?”
El (fumand tigara cu ochii mijiti spre mine, capul lasat pe spate): “ihm!”
Eu: “No Offens! Eu nu-mi intreb angajatii despre viatza personala. Nu ma intereseaza, nu e treaba mea. Daca au probleme isi iau liber pana rezolva si gata. Iti pot spune despre varsta lor si munca pe care o presteaza. Fatza de care eu nu am nici un repros. Atat stiu!”
El: “Not Taken! Atunci iti voi spune eu. Fumeaza-ti linistita tigara.”
“Doar stau cu mama. Cu informatiile se descurca ea. Brunetele mele, caci asa imi place sa le spun…
(auzi la el, le-a si botezat)
…sunt doua dragalase plinute, cu varsta peste 40 de ani, copii la casele lor, sotii: al uneia alcoolist, al celeilalte plecat pe cand erau mici copiii. Cum crezi ca au ajuns sa lucreze in mediul respectiv? Nu-s proaste, au terminat liceul ambele, cu medii destul de bune. Doar au nimerit rau consortul. Nu au antecedente penale doar rate de platit.
Drept sa-ti spun s-au imprietenit la tine, isi ingrijesc nepotii impreuna. Au aceeasi coafeza, aceeasi culoare naturala a parului, Si-l vopsesc in aceeasi nuanta negru albastrui pentru ca, stii si tu, fiecare femeie se ingrijeste. Au pielea creola, parca ar fi surori, aproape aceeasi inaltime si, amadoua, adora ciocolata. Sa-ti spun si numarul de la incaltaminte?!”
El stinge tigara, eu …observ ca a mea s-a fumat singura.
(…)
duminică, 22 iunie 2008
Si baga iar privirea aia de copchil …duios, duiiiooos …ca sa se inmoaie bine Petra.
Eu: “Ce sa incepem (accentuez)? Spune odata!”
El: “Am o erectie si un libido de lunga durata.”
Eu (aproape tipand): “Ce ai, mah?”
El: “Nu-mi spune ca nu ai auzit de asta pana acuma… “
Se intinde dupa o tigara, pe care-o aprinde.
Eu: “Am auzit. Dar, pana in prezent n-ai avut? Ce te-o apucat drama de scula chiar acuma?”
El: “Ihi …(trage din tigara pana la jumate) dar nu mai stiu ce sa fac cu ea.”
Eu: “Si ce vrei? Sa ti-o frec eu?”
El (zambeste ca un drac, s-a dus nabii duiosia): “Ar fi ceva…”
Eu: “Te-ai tampit?!” Dau sa ma ridic, sa plec. “Nu-i vorba ca as fi incuiata la cap. Insa, vezi tu, macar un buna ziua, schimbam o vorba, iesim undeva, nu futai din prima! Nu de alta … dar, dupa cum zici ca te tzine … am sa ajung direct la reanimare.”
El: “Hai, mai! C-am glumit.”
Nici o fata nu ma mai vrea. Bine, nici nu prea insist deoarece sunt constient de repercursiuni. Singura prietena cu care am stat mai bine de un an, inainte de despartire m-a intrebat ingrijorata: “asa te va tine toata viata?”. Cu mai multe deodata nu am facut. Asa se au una pe alta “martore la eveniment”, si-mi ies vorbe. Fost-am si la prostituate. Dupa o vreme invocau motive ca se plang clientii, ca-s ocupate tot timpul. Apoi, au zis ca imi dau ele bani, doar sa nu mai trec pe la ele. La femei casatorite nu am mers. Vreau sa fiu satisfacut, nu sa fiu omorat de vreun sot gelos si sa ajung clientul tau. Am incercat si la vaduve. Dar, acelea nu stau mult fara barbat daca nu au copil. Daca are unul, doi … Ultima si-a invatat copii sa stea cuminti in apartament, sa mai scape cumva saraca. M-am prins de intentie …
Eu: “Sa nu imi zici ca te-ai dat la maica-ta.”
El: “Ai idei, nu gluma! Daca stau si ma gandesc bine … parca eu eram perversu` zilei.”
Eu: “Ce te miri? Crezi ca am abonament la Ospiciu pe degeaba?!"
Nici nu mai stiu pe unde mi-e capul, ca ochii imi erau in alta parte …cam pe acolo unde va este voua gandul acuma.
El: “Vezi, prin ce trec zi de zi? Starea asta o am de dimineata.”
Eu: “Cum sa nu vad?! Is eu nebuna, da` oarba nu-s!”
Privindu-ma in ochi, sopteste folosind tonul acela de voce pe care daca-l auzi stii ca nu ai scapare: “Tocmai de asta m-am adresat tie. Oricui i-ai povesti, nu te va crede nimeni sau te vor considera tacanita. Antecedente ai!”
Zau, ca-i istet baiatul …
Eu: “Siiii … totusi, cu ce crezi ca te-as putea ajuta eu?
El: “In afara de gluma anterioara … sa ma angajezi la voi.”
Eu: “Esti, angajat la noi, ca si contabil”
El: “Ihi (stinge meticulos tigara) dar vreau sa petrec mai mult timp cu voi. Pentru ca … stiu, lucrati frumos, curat, ingrijit …”
Izbucnesc in ras: “Te pomini, ca vrei sa ne-o tragi la toate.”
Rade si el cu mine: “Da, dar nu voua astora calde-fragede.”
M-am oprit asa de brusc din ras, incat era sa ma inec cu propria-mi saliva. Tusind, incerc sa ii raspund: “Refuz sa vreau sa ma gandesc la ceea ce ar putea sa insemne asta. In definitiv, fiecare isi introduce organul in ceea ce vrea, dar mi se pare cel putin iesit din comun si …nu, nu vreau, nu pot sa ma gandesc …ca tu …cu alea reci si rigide pregatite pentru ultimul drum …sa… Si nu (NU!) in firma mea!”
Cu retina mea fixata pe mimica fetzei lui …astept cu groaza sa imi confirme ori sa-mi infirme banuiala.
(va urma)
Eu: “Ce sa incepem (accentuez)? Spune odata!”
El: “Am o erectie si un libido de lunga durata.”
Eu (aproape tipand): “Ce ai, mah?”
El: “Nu-mi spune ca nu ai auzit de asta pana acuma… “
Se intinde dupa o tigara, pe care-o aprinde.
Eu: “Am auzit. Dar, pana in prezent n-ai avut? Ce te-o apucat drama de scula chiar acuma?”
El: “Ihi …(trage din tigara pana la jumate) dar nu mai stiu ce sa fac cu ea.”
Eu: “Si ce vrei? Sa ti-o frec eu?”
El (zambeste ca un drac, s-a dus nabii duiosia): “Ar fi ceva…”
Eu: “Te-ai tampit?!” Dau sa ma ridic, sa plec. “Nu-i vorba ca as fi incuiata la cap. Insa, vezi tu, macar un buna ziua, schimbam o vorba, iesim undeva, nu futai din prima! Nu de alta … dar, dupa cum zici ca te tzine … am sa ajung direct la reanimare.”
El: “Hai, mai! C-am glumit.”
Nici o fata nu ma mai vrea. Bine, nici nu prea insist deoarece sunt constient de repercursiuni. Singura prietena cu care am stat mai bine de un an, inainte de despartire m-a intrebat ingrijorata: “asa te va tine toata viata?”. Cu mai multe deodata nu am facut. Asa se au una pe alta “martore la eveniment”, si-mi ies vorbe. Fost-am si la prostituate. Dupa o vreme invocau motive ca se plang clientii, ca-s ocupate tot timpul. Apoi, au zis ca imi dau ele bani, doar sa nu mai trec pe la ele. La femei casatorite nu am mers. Vreau sa fiu satisfacut, nu sa fiu omorat de vreun sot gelos si sa ajung clientul tau. Am incercat si la vaduve. Dar, acelea nu stau mult fara barbat daca nu au copil. Daca are unul, doi … Ultima si-a invatat copii sa stea cuminti in apartament, sa mai scape cumva saraca. M-am prins de intentie …
Eu: “Sa nu imi zici ca te-ai dat la maica-ta.”
El: “Ai idei, nu gluma! Daca stau si ma gandesc bine … parca eu eram perversu` zilei.”
Eu: “Ce te miri? Crezi ca am abonament la Ospiciu pe degeaba?!"
Nici nu mai stiu pe unde mi-e capul, ca ochii imi erau in alta parte …cam pe acolo unde va este voua gandul acuma.
El: “Vezi, prin ce trec zi de zi? Starea asta o am de dimineata.”
Eu: “Cum sa nu vad?! Is eu nebuna, da` oarba nu-s!”
Privindu-ma in ochi, sopteste folosind tonul acela de voce pe care daca-l auzi stii ca nu ai scapare: “Tocmai de asta m-am adresat tie. Oricui i-ai povesti, nu te va crede nimeni sau te vor considera tacanita. Antecedente ai!”
Zau, ca-i istet baiatul …
Eu: “Siiii … totusi, cu ce crezi ca te-as putea ajuta eu?
El: “In afara de gluma anterioara … sa ma angajezi la voi.”
Eu: “Esti, angajat la noi, ca si contabil”
El: “Ihi (stinge meticulos tigara) dar vreau sa petrec mai mult timp cu voi. Pentru ca … stiu, lucrati frumos, curat, ingrijit …”
Izbucnesc in ras: “Te pomini, ca vrei sa ne-o tragi la toate.”
Rade si el cu mine: “Da, dar nu voua astora calde-fragede.”
M-am oprit asa de brusc din ras, incat era sa ma inec cu propria-mi saliva. Tusind, incerc sa ii raspund: “Refuz sa vreau sa ma gandesc la ceea ce ar putea sa insemne asta. In definitiv, fiecare isi introduce organul in ceea ce vrea, dar mi se pare cel putin iesit din comun si …nu, nu vreau, nu pot sa ma gandesc …ca tu …cu alea reci si rigide pregatite pentru ultimul drum …sa… Si nu (NU!) in firma mea!”
Cu retina mea fixata pe mimica fetzei lui …astept cu groaza sa imi confirme ori sa-mi infirme banuiala.
(va urma)
miercuri, 18 iunie 2008
Contabilul si ...
Ma suna contabilul … (Heh, va bucurati, de un personaj masculin, asa-i? :D ) sa-mi comunice ca trebuie sa revad niste acte si sa le semnez.
“Bun! Cand sa trec pe la tine?”
“Acuma, daca poti.”
“Bine, ajung in 30 de minute.”
”Te-astept…”
Tin sa precizez ca sta cu mama, ramasa vaduva. Nimic de zis. In ziua de azi, nu ma mir si …in definitiv, de ce nu?! Pentru ce sa dai banii de chirie la altii? Daca va ganditi la intimitate, avea baiatu` ca nici mama nu e casnica. Femeie intre doua varste, cocheta, procuror de meserie.
Sa vi-l descriu?
Ok! Sa incepem cu ce va place voua sa auziti: 27 de ani, brunet, ochii ... negri (neah! nici de aia nu scriu ca-s albastri or verzi) un ten alb ca si laptele, falcutze, buze rosii, bine conturate, un sirag de dinti impecabili in gura (probabil, si pe fesele unor fete - ca si urma), corp atletic - nu lucrat la sala, ci de ala de la mama natura. Cat despre caracter … Hmmm … deocamdata cinstit baiatul, “cunoaste carte”, amabil, detine arta conversatiei, mai mult decat poate o femeie asculta in preajma sa.
Sun la
“Vine puisorul meu imediat…” spune ea, zambind. Deah! Ranjesc eu in mintea mea … pui de vultur plesuv, poate.
Ma asez intr-un fotoliu. Ma serveste cu prajituri, racoritoare, cafea.
Hmmm, oare ce-am facut sa merit asta, gandesc in sinea mea. De fiecare data a fost atenta cu mine, insaaa … pana acuma ma intreba ce doresc.
Pe Mircea, asa il cheama, il aud de zor trancanind in baie. Ehh, o fi avand omu` de lucru, ca doar suntem oameni.
“Plec pana la vecina noastra”, spune ma-sa si o tunde pe
Cum sa va explic eu ceva romaneste?
Nu-s omul care sa se sperie din asa ceva, dar am imaginatia foarte bogata.
Cand a inchis mama lui
Ma asteptam sa intre Mircea in camera de zi. Nuuuu. Vreo 5 minute se foieste pe hol, dupa care impinge
Cu ochii infipti in podea, capul aplecat intr-o parte, ma privea pe sub sprancene ca si un copil.
Duiosss, mamaaa duios privea.
Eu: “Si eu ce sa pricep din privirea asta?”
El: “Pai …..stii….cum sa-ti explic….”
Se apropie de fotoliul din stanga mea, in care se face ghem. Pisica niciodata nu a avut, asadar nu`sh de unde are astfel de obiceiuri.
Eu: “Scurt si la obiect !” Scrasnesc din dinti: “Ai facut ceva cu banii.”
M-am gandit ca asta poate fi cel mai rau in situatia data.
El (scurt): “Nu!”
Rasuflu usurata …
El: “Nu te destinde, ca nici nu am inceput…”
(va urma)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)